Lovers 2

Capitolul 47

Capitolul 47: Întotdeauna în mintea mea, pentru totdeauna în inima mea

-Perspectiva Bellei-

Kira este chiar de treabă. Stăm şi vorbim despre orice ne trece prin minte, în timp ce Alex ne ascultă oarecum absent şi plin de nervi, deoarece tatuajul spaniolului durează prea mult. La un moment dat, conversația ne este întreruptă de un motor, ca mai apoi motociclistul să intre în salon, lucru care îl face pe Alex să se minuneze şi să întrebe:

-Alek Wright?!

Îl cunoaşte şi pe tipul ăsta? Chiar vreau să aflu cine este acest băiat. Este îmbrăcat într-o geacă de piele, un tricou alb pe dedesubt, blugi negrii şi nişte Converşi în picioare, ca ai lui Alex, doar că sunt negrii. Părul îi este răvăşit, dar arată bine. Un tatuaj i se zăreşte la baza gâtului sub formă de linie fină şi pun pariu că sub tricou este ceva mult mai complex. Degetele sunt şi ele acoperite de tatuaje mici, ce reprezintă semnele de pe cărțile de joc. Mă opresc din a-l analiza în momentul în care ochii lui caramelizați mă țintuiesc, dar se mută într-o fracțiune de secundă la Kira, care se abține din greu să nu saliveze după el, pentru că, chiar dacă am iubit, nu pot să nu recunosc când un băiat e al naibii de frumos.

-Freeman? Frate, ce mult a trecut! spune şi dă mâna cu Alex, după care îl bate pe umăr. Ce naiba faci aici?

-Am venit să îmi fac un tatuaj pentru iubita mea, spune Alex şi arată spre mine, aşa că simt nevoia să mă ridic.

-Alekzandre Wright, se prezintă şi îmi sărută mâna. Încântat de cunoştință.

-Bella Covey, spun şi încerc să nu mă înroşesc, ca să îi dau lui Alex un motiv bun pentru a-şi asasina prietenul.

-Cine e blonda? îi şopteşte iubitului meu la ureche, îndreptându-şi amândoi atenția spre Kira, care în următoarea secundă se face roşie ca un trandafir.

-Ah, ea e Kira, prietena mea cea mai bună, spune Alex, iar Alek îşi ridică sprâncenele, mirat.

-Şi pentru ea îți face tatuaj?

-Nu, nu îşi face, răspunde Kira înaintea lui Alex şi observ cum Alek o priveşte cu superioritate, gest ce o provoacă şi pe ea să stea dreaptă şi să se uite fix în ochii lui.

-Şi atunci tu de ce eşti aici, dacă nu primeşti nimic în schimb?

-Stau pentru că îmi place să vorbesc cu oamenii în general, dar cu unii, câteodată, nu am ce discuta, pentru că pun nişte întrebari prea tâmpite, îi răspunde Kira şi îl văd cu coada ochiului pe Alex cum zâmbeşte.

-Măcar acum ştiu că nu vorbeşti singură, îi răspunde Alek şi observ cum Kira mai are puțin şi dă în el, dar nu apucă nici să se apropie de el, pentru că Alex se bagă între ei.

-Hei, hei. Hai să ne liniştim puțin. Eu mă duc să îmi fac tatuajul, puteți să nu vă strângeți de gât?

-Am eu grijă de asta, spun şi observ cum Alek pufneşte, după care se aşază pe canapea, unde stăteam noi, până să vină el.

-Ce nesimţit.

-Ce mironosiță.

Stau între ei şi încerc să deschid o conversație cu Kira, dar Alek începe să facă nişte sunete foarte enervante cu gura, fapt ce mă face să mă uit la el urât. Bineînţeles că pe el nu îl deranjează, ba chiar îmi zâmbeşte superior şi continuă să scoată sunetele alea enervante.

-Alek, serios, taci odată! țipă, după puțin timp, Alex, lucrul ce îl face să se mişte.

-Alex, am zis să nu te mişti! strigă Tom, cel care îl tatuează, iar Alex îşi reia poziția inițială.