Lovers 2

Capitolul 63

-Perspectiva lui Alex-

În ultimul timp am început sã mã enervez pe oricine și sã nu mai vreau sã fac nimic din plãcere. Zilele trecute nici nu am mers la cursuri cu scuza cã mã simt rãu. Nu știu ce am de la un timp, dar trebuie sã îmi revin, pentru cã altfel o sã fiu dat afarã de la facultate și nu o sã mai suporte nimeni.

-Alex, a venit cineva sã te vadã! țipã Noah la mine și nu apuc sã mã îmbrac, așa cã îmi înfãșor un prosop în jurul taliei și ies din baie, doar cã nu mã așteptam ca Hope sã fie în pragul ușii.

-Hei, mã salutã și observ cã se înroșește puțin.

-Hei, ce faci aici? o întreb și mã sprijin de tocul ușii de la baie.

-M-am plictisit în camerã și mã gândeam cã poate vrei sã ieșim sã ne plimbãm. Asta doar dacã nu ești ocupat.

-Nu, nu. Mã îmbrac și ieșim, ok?

-Bine, atunci te las sã te îmbraci și te aștept afarã, îmi spune și iese din camerã.

-Ce a fost asta? mã întreabã Noah și rânjește.

-Ce a fost? O discuție între doi prieteni, îi spun și îmi iau ceva cu care sã mã îmbrac, apoi intru în baie.

-Am eu fațã de prost?

-Dacã mã uit puțin mai atent, sã știi cã da, puțin, îi spun și încep sã râd, iar el îmi aratã degetul mijlociu.

-Cum rãmâne cu nu o sã am o iubitã, pentru cã sunt doar într-o pauzã cu Bella?

-Încã mã țin de promisiunea asta. Doar pentru cã ies cu Hope în oraș nu înseamnã cã e iubita mea. Știe despre toatã cearta cu Bella, așa cã nu ai de ce sã îți faci griji.

-Bine. Aștept sã ajungi acasã și sã îmi spui cã v-ați sãrutat.

-Atunci poți sã aștepți mult și bine, pentru cã asta nu se va întâmpla.

-Asta spui acum. Așteaptã doar sã ajungi afarã.

-O sã plec acum și te las singur în toatã prostia asta care plutește în camerã, îi spun, apoi ies din camerã pânã nu îmi aruncã cu ceva în cap. Scuze cã a durat așa mult, Noah voia sã vorbeascã mai mult cu mine despre prostiile lui, îmi cer scuze când ajung în dreptul lui Hope.

-Nu-i nimic. Vrei sã mergem mai întâi undeva sã mâncãm? Mi-e cam foame.

-Sigur. Conduc eu.

Drumul este destul de liniștit și tãcut, pentru cã noi nu prea vorbim și singurul zgomot care se aude e muzica de pe telefonul meu. Când ajungem la local, își comandã fiecare mâncare, apoi începem sã vorbim.

-Deci, ce ai mai fãcut în ultimul timp? mã întreabã în timp ce își verificã telefonul.

-Nimic special, am încercat sã mã enervez cât mai puțin și sã nu iau pe cineva la bãtaie.

-Da, am observat cã în ultimul timp îți sare cam des țandãra. Am uitat sã te întreb, cum a fost la Seattle? mã întreabã, iar eu îmi pun capul pe masã. Am zis ceva greșit?

-Cred cã o sã încep sã fac alergie la cuvântul Seattle.

-Nu vreau sã fac pe deșteapta, dar ãla e un oraș și tu locuiești acolo. Nu acum, dar e orașul tãu natal.

-Da, știu, dar în momentul ãsta aș fi vrut sã locuiesc oriunde altundeva, doar nu în Seattle. Nu știu cum sã îți spun cã a fost. Eu și Bella tot distanți suntem și nici frații ei nu ajutã prea mult, cel puțin Adam nu. O veche cunoștințã s-a întors în oraș și se pare cã Bella deja crede cã s-a schimbat.