Lovers 2

Capitolul 55

Capitolul 55: Nu mai e același băiat pe care îl știu eu

-Perspectiva Bellei-

Mă trezesc de dimineață destul de greu și încerc să mă dau jos din pat. Liceul a început acum aproape două luni și la fel și facultatea. De două luni, Alex a plecat în Washington și a început cursurile. Îmi este foarte dor de el și, deși a încercat să vină mereu acasă când avea timp și să vorbească cu mine la telefon, nu e același lucru.

-Neața, mă salută Ethan în timp ce își face de mâncare. Ce faci?

-Bine, mi-e cam somn. Tu?

-Vreau să mănânc și după merg la antrenament la baschet. Vrei să te duc eu la școală?

-Dacă nu te deranjează, da. Mă duc să mă îmbrac și revin.

-Bine. Mama și tata sunt la muncă, dacă erai curioasă, îmi spune în timp ce urc pe scări, dar nu îi mai spun nimic.

Îmi iau o pereche de pantaloni de trening gri, o bluză neagră și o geacă de blugi de un verde închis. Cobor și îmi iau un măr de pe masă, apoi ies din casă și urc în mașina lui Ethan.

-Ai mai vorbit cu Alex?

-Da, vorbim aproape în fiecare seară. E bine, dacă asta voiai sa știi. Are mâine, cred, o petrecere sau ceva de genul.

-Mișto. E nașpa că e distanța asta prea mare între voi, dar dacă merge relația și așa, asta e tot ce contează.

-Cum e cu baschetul? îl întreb, în timp ce el semnalizează și face dreapta.

-E ok. Nu mă înțeleg bine cu toți, pentru că au impresia că am intrat în echipă pentru că iubitul surorii mele a fost căpitanul, dar nu e adevărat. Mă înțeleg destul de bine cu Jake, e cu un an mai mare decât noi, dar e de treabă.

-Mă bucur că ai găsit un prieten și lasă-i pe ceilalți să vorbească prostii în continuare. O să vadă că ești mai bun decât ei și o să regrete că au vorbit ce nu trebuia.

-Așa e. Haide, am ajuns, mă anunță și iese din mașină.

Lauren este în parcare și îl așteaptă pe Ethan, iar când îl vede i se poate citi fericirea pe față. Îl ia în brațe și îl sărută, apoi mă salută și pe mine și mergem împreună în școală. Fratele meu stă la mijloc, ținându-și iubita de mână și pe mine cu brațul după umerii mei. Sunt fericită pentru ei și mă bucur că Ethan a reușit în sfârșit să accepte că țin la el și că poate să îmi spună ce vrea sau ce îl macină. Olivia va rămâne mereu sora lui, dar asta nu înseamnă că, fiind sora lui vitregă, nu pot să îl iubesc la fel ca ea. Orele trec destul de repede și, pentru că mâine e sâmbătă, mă gândeam să merg să îl vizitez pe Alex. Știu că dă o petrecere și, poate o să îi placă surpriza mea și o să ne distrăm toată noaptea. Singurul care știe drumul spre facultatea iubitului meu și este și în oraș e Alek, așa că atunci când ajung acasă îl sun și nu durează mult până răspunde.

A: -Da?

-Bună, Alek. Ce faci?

A: -Am ieșit de la facultate si vreau să merg să o iau pe Kira de la liceu. Tu? mă întreabă și aud portiera închizându-se, ceea ce înseamnă că a intrat în mașină.

-Am ajuns acasă și voiam să te rog ceva. Vreau să îi fac o surpriză lui Alex și să merg la el, în Washington, dar nu știu unde stă și știu că ție ți-a spus. Poți să vii cu mine?