Lovers 2

Capitolul 62

-Perspectiva Bellei-

Dimineața a venit mai repede decât m-am așteptat și mã întreb dacã bãieții mai sunt aici. Îmi deschid telefonul sã vãd cât e ceasul și îi rãspund tatei la mesaj. Nu știu cum am reușit sã dorm pânã la 10, dar mã bucur cã nu am fost deranjatã. Mã dau destul de greu jos din pat și mã îndrept spre baie.

-Scuze! Scuze! spun imediat dupã ce țip și mã îndepãrtez de ușã. În baie era Alex, doar cu un prosop înfãșurat în jurul taliei. Îmi pare rãu! Nu am știut cã ești în baie! îmi cer din nou scuze, iar el râde.

-Nu-i nimic. Data viitoare totuși ciocãne. Nu cred cã ție ți-ar plãcea dacã te-aș vedea dezbrãcatã, nu? mã întreabã și vine mai aproape de mine.

-Nu, normal cã nu. Data viitoare o sã fiu mai atentã, îi rãspund și mã uit în ochii lui. Știe exact ce efect are asupra mea și îi place sã mã tortureze. Se îndepãrteazã de mine, dar mirosul gelului de duș a rãmas în aer.

-Apropo, presiunea apei e cam puternicã. Ai grijã, îmi spune și îmi face cu ochiul, apoi merge în camera lui Spencer.

De ce sã am grijã la presi... oh, doamne! Imediat ce îmi dau seama la ce se referea Alex, mã înroșesc și intru în baie ca sã nu mã vadã nimeni. În încãpere miroase a el și oglinda e acoperitã de un strat de abur. Îmi ia mai mult decât de obicei sã mã spãl, dar atât timp cât nimeni nu a ciocãnit la mine sã ies, totul e în regulã. Îmi înfãșor trupul într-un prosop alb, apoi mã asigur cã nu e nimeni pe hol și merg în camera mea. Nu știu de ce am crezut cã va fi în camera mea. Calmeazã-te, Bella. Ce naiba ai? Încerc sã mã calmez, apoi mã îmbrac cu o pereche de pantaloni de trening negri și un tricou mov. La parter, frații mei și Alex discutã despre urmãtoarele meciuri de baschet ale lui Ethan. Mã duc la frigider și îmi iau laptele, apoi cerealele din dulap și mã așez lângã Spencer, fãrã sã îmi dau seama cã stau fațã în fațã cu Alex.

-Deci, antrenorul Williams mi-a trimis zilele trecute un email în care mi-a spus cã peste douã luni va fi aniversarea de 100 de ani a echipei și cã toți foștii cãpitani și jucãtori o sã fie prezenți la o petrecere în cinstea acestor ani. Destul de tare, nu?

-Sã sperãm cã ajungem toți. Ia zi, puștiule, cum e în echipã? îl întreabã Adam pe Ethan, iar eu stau tãcutã și îi ascult pe ei.

-Nașpa, rãspunde fratele meu și ofteazã. Toți au impresia cã am intrat în echipã pentru cã sunt rudã cu voi și nu e adevãrat.

-Dacã tu știi adevãrul, asta e tot ce conteazã. Antrenorul Williams nu te-ar fi lãsat în echipã așa mult timp dacã nu ai fi știut sã joci, îi explicã Spencer.

În tot timpul ãsta, Alex s-a uitat la mine foarte intens și sper doar sã nu mã înec cu mâncare. Ce îl apucã? Asearã era un cãțeluș plouat, iar acum mai are puțin și mã întreabã dacã vreau sã fac sex cu el. Încerc sã îi evit privirea, chiar încerc, dar e evident cã nu reușesc și e conștient de asta, altfel nu ar zâmbi ca un tâmpit acum.

-Ți s-au înmuiat cerealele, îmi spune și se uitã spre bol.

-Poate dacã nu te-ai fi uitat așa insistent la mine aș fi mâncat mai repede, îi reproșez, iar el își ridicã mâinile în dreptul pieptului.

-Nu am fãcut absolut nimic. Nu mai are voie omul sã se uite la cei din jurul lui? mã întreabã și își ridicã o sprânceanã, iar eu mã abțin sã îi mai zic ceva. Dacã nu am fi fost frații mei aici, probabil cã i-aș fi bãgat lingura asta undeva, dar acum încerc sã mã calmez.

-Voi doi sunteți ok? ne întreabã Ethan și rãspundem amândoi în același timp.

-Da! De ce nu am fi? îl întreb și zâmbesc fals.