Lovers 2

Capitolul 73

-Perspectiva lui Alex-

E atât de greu să fiu lângă ea și totuși să fiu așa departe. Acum două zile a fost petrecerea de 17 ani a Bellei și deși am vrut să merg, pentru că înainte de a fi împreună am fost prieteni, am hotărât să stau acasă. I-am trimis un mesaj în care i-am urat "La mulți ani!", dar atât. M-am simțit așa prost că nu i-am dat nici măcar cadoul pe care i l-am luat, dar o să mă revanșez și o să mă asigur că îl primește de Crăciun.
Dacă cu Bella abia am schimbat câteva propoziții în zilele astea, Brooke m-a disperat cu mesajele, toate bineînțeles despre copil. Am aflat că e băiat și mi-a trimis și filmulețe cu el mișcând. Dacă nu l-ar pune în cârca mea, chiar m-aș bucura la tot ce mi-a trimis. Nimeni nu știe de chestiile astea, deja i-am înnebunit pe toți cu toată treaba cu copilul, nu le mai spun și de astea. Trebuie neapărat să vorbesc cu Chad să văd dacă el are vreo legătură cu toată chestia asta sau e și el la fel de neimplicat cum sunt și eu. Nici măcar lui Hope nu i-am spus și cred că ar trebui să o anunț, dar mai încolo, nu chiar azi.

-La ce te gândești? mă întreabă Ronnie după ce deschide ușa.

-La prea multe, oftez și mă ridic de pe pat.

-Ai chef să mergem la o sesiune de cumpărături în prag de Crăciun? Mai am câteva cadouri de luat.

-Sigur, de ce nu? Cui trebuie să îi mai iei cadou? o întreb în timp ce mă îmbrac.

-Mamei, lui Liam și... tatei.

De mult nu am mai auzit de Ken și mă surprinde faptul că Ronnie încă ține legătura cu el. Nu am să îi interzic să vorbească cu el, nu sunt absurd. Eu nu mai am nicio legătură cu el, dar dacă ea îl vreau în continuare în viața ei, atunci e treaba ei.

-Nu zici nimic?

-Ce vrei să zic? o întreb confuz.

-Nu știu, de ce îi iau cadou tatei? De ce mai vorbesc cu el? Nu vrei să știi?

-Ronnie, e alegerea ta dacă vorbești cu el sau nu. Nu am de gând să te oblig să nu mai păstrezi legătura cu el, doar pentru că eu nu o mai fac. Doar, ai grijă. Hai, eu sunt gata, o anunț și îmi iau cheile de pe masă, apoi coborâm împreună la mașină.

Sora mea e genul de persoană care nu suportă pauzele de la radio, așa că de fiecare dată când se întâmplă asta, schimbă pe toate canalele până găsește unul care îi place. La început mă enerva chestia asta, dar acum m-am obișnuit. Observ că o frământă ceva, dar o să aștept să îmi zică ea ce s-a întâmplat, pentru că nu vreau să o presez.

-Deci, ce o să faci de Crăciun?

-O să stau acasă, cel mai probabil. De ce, tu ce faci?

-La fel. Mă gândeam totuși că ai un plan, ceva. Știi tu...

Plan? Pentru ce? Apoi mi-am dat seama. Se refera dacă am de gând  să vorbesc cu Bella sau nu. Iar răspunsul e că nu știu. De când am dormit la ea nu am mai vorbit deloc.

-Nu am nimic. Nici nu știu dacă mai vrea să vorbească cu mine. Poate crede că o presez.

-Să o presezi să ce?

-Să ne împăcăm. Nu vreau să creadă că acum că ne-am apropiat puțin o să vreau să fim din nou împreună. Totuși, dacă te duci cumva la ea de Crăciun, am să îți dau un cadou pentru ea.

-Când i-ai luat cadoul? mă întreabă râzând.

-Înainte de ziua ei. Am vrut să i-l dau atunci, dar m-am răzgândit. Putem să schimbăm subiectul, te rog?