Lovers 2

Capitolul 77

Perspectiva lui Alex

-Ce vrei, Bella?

-Pe tine.

Îi trasez conturul brațelor și mă apropii mai mult de ea. Observ că i se accelerează respirația și mă bucur că am efectul ăsta asupra ei. Se întoarce cu fața spre mine și mă sărută, apoi mă rotește, astfel că ajung lângă pat. Mă împinge, așa că mă las ușor pe saltea și aștept ca ea să se urce pe mine. Își așază un genunchi în laterala coapsei mele, apoi pe celălalt și se apleacă spre buzele mele, frecându-se de erecția mea. Mă sărută cu patos și îmi mușcă buza, ceea ce mă face să gem. Îi trasez forma coloanei până unde se termină, apoi îi dau o palmă la fund. Îi desfac sutienul și după ce îl dau jos îl arunc pe unde nimeresc. Se apleacă să mă sărute pe gât, mușcând puțin. Buclele ei castanii se revarsă ca o cascadă peste mine atunci când se apleacă să mă sărute, de data asta mai inocent. O apuc de fund și așa ajunge să fie sub mine. Încep să o sărut pe gât și cobor spre puntea dintre sânii ei până ajung la elasticul chiloților din dantelă neagră. Îi dau jos într-o secundă, apoi încep să o satisfac cu limba. Strânge cearșaful în pumni și își arcuiește spatele în timp ce îmi geme numele. Mă ridic și imi pun prezervativul, apoi intru ușor în ea. Își înfășoară picioarele în jurul taliei mele și mă trage mai aproape de ea. Mâinile ei se plimbă pe tot spatele meu și mă zgârie din când în când. O sărut apăsat și îi mușc buza umflată, făcând-o să geamă. Își ridică șoldurile ca să mă scoată din minți, cum face de fiecare dată. Îi frământ corpul perfect cu mâinile până ne dăm amândoi drumul. Îi mai depun un mic sărut pe frunte, apoi mă pun lângă ea pe pat.

-Nu vreau să pleci, îmi spune și își pune capul pe pieptul meu.

-Nici eu nu vreau, iubito, dar sunt nevoit. Promit că data viitoare când vin acasă o să fie diferit.

*

Drumul pânã la facultate e lung și foarte plictisitor. îmi dau drumul la muzicã, mã opresc la o benzinãrie sã îmi alimentez mașina și sã îmi iau ceva de mâncare, apoi îi sun pe Bella și pe pãrinții mei sã vãd ce mai fac. Mama fãcea curat în casã, Max era în parc cu Seth, iar Bella abia se trezise. Bineînțeles cã mi-a spus cã îi e dor de mine, deja, și bineînțeles cã m-am simțit puțin rãu, pentru cã abia ne-am împãcat și deja am plecat de acasã. Nu cã m-ar obliga sã nu mai merg la facultate. Ba chiar mi-a zis cã nici nu vrea sã mã mut în Seattle și sã continui studiile. I-am promis cã o sã încerc acum sã vin mai des acasã. Pe la jumãtatea drumului mã opresc la un hotel, pentru cã e deja douã dimineața și nu am de gând sã mã omor în vreun accident. Îmi fac un duș, mã uit puțin pe Instagram, apoi îmi pun telefonul pe noptierã și mã întind în pat. Dupã câteva minute de liniște se aude în camerã soneria telefonului și sunt surprins sã vãd numele lui Hope pe ecran.

H: -Ce faci?

-Voiam sã mã pun sã dorm. Tu?

H: -Ți-am vãzut mașina în parcare și mã gândeam cã poate vrei sã ne vedem. Știi tu, sã mai vorbim.

-Suntem în același hotel?

H: -Mhm. Ne vedem pe acoperiș.

Trebuie sã recunosc cã mi-a fost dor sã vorbesc cu ea. De când cu cearta pe care am avut-o în decembrie mi se pare cã ne-am cam distanțat. Și nu vreau asta. Îmi iau o pereche de pantaloni de trening, un tricou și geaca pe mine și urc cu liftul pânã la ultimul etaj. Ușa e închisã, dar e de sticlã și îi pot vedea pãrul roșcat de aici. Imediat ce o deschid se întoarce spre mine și mã ia în brațe.

-Ce mã bucur sã te vãd, spune cu fața îngropatã în geaca mea și zâmbesc.

-Și eu. Abia acum ai ajuns?