Lovers 2

Capitolul 50

Capitolul 50: Îți place de el?

-Perspectiva  Bellei-

Somnul îmi este deranjat de sărutările micuțe pe care le primesc din partea lui Alex. Îmi sărută fruntea, obrajii, pleoapele, nasul, colțul buzelor, după care coboară pe gât, unde se opreşte. Nu pot să mai rezist, aşa că mă întorc cu fața spre el şi zâmbesc, atunci când îl văd prefăcându-se că doarme.

-Nu mai poți să dormi? mă întreabă cu vocea lui răguşită şi zâmbeşte, conştient de răspunsul meu.

-Nu, am încercat, dar cineva a ținut morțiş să îmi acopere trupul cu buzele lui, îi răspund, aruncându-i acelaşi zâmbet.

-Vai, ce păcat! Cine a putut să facă aşa ceva?

-Nu ştiu, făptaşul a plecat înainte de a-l prinde în fapt.

Râdem amândoi şi, când rămânem zâmbind unul altuia, mă gândesc să îl întreb de ce m-a trezit.

-Vrei ceva de m-ai trezit aşa devreme?

-Mergem să vedem răsăritul, îmi şopteşte la ureche şi încep să râd.

-Atunci, ar trebui să ne îmbrăcăm, nu crezi?

-Ba da. Haide, spune şi mă trage de mână.

Nu mă lasă să mă echilibrez şi mai am puțin şi pic. Din fericire, mă ține în brațe şi mă aduce în fața dulapului. Îmi alege nişte blugi albaştrii şi un top roşu. El e deja îmbrăcat, aşa că ieşim pe hol şi ne întâlnim cu ceilalți în holul hotelului. Când ieşim afară, mulți oameni ne însoțesc spre plajă şi, la un moment dat, începe să mi se facă frig din cauză că ne apropiem de mare şi briza este mai puternică pe aici. Alex observă şi îmi dă bluza lui de trening şi sunt imediat învăluită în parfumul lui. În față sunt Alek şi Kira, care vorbesc cu Clary şi Jace şi sunt puțin uimită când văd că hanoracul lui Alek e acum pe Kira.

-Sunt împreună? îl întreb pe Alex, pentru că nu pot să trec pe lângã curiozitatea mea.

-Nu, dar chiar vreau să ştiu cum l-a făcut Kira pe Alek să îşi împartă hainele. Sincer să fiu, s-a apropiat destul de repede de ea şi sper să aibă intenții bune cu ea, altfel o să cunoască latura mea nervoasă, răspunde Alex şi mă strânge mai tare de mână.

-O să încerc să vorbesc şi eu cu ea. Îmi place de ea şi nu vreau să îl las pe Alek să îi frângă inima.

După câteva minute, am ajuns pe faleză şi am aşteptat nerăbdători ca soarele să iasă "din apă". Alex s-a pus în spatele meu, sprijinindu-şi bărbia de capul meu şi înconjurându-mă cu brațele lui. Când soarele s-a ivit, am început să facem poze peisajului, dar şi nouă, profitând de aparatul Kirei şi de dispoziția ei bună. M-am revanşat pentru zecile de poze pe care ni le-a făcut mie şi lui Alex, singuri şi împreună, aşa că am vrut să o las şi pe ea să facă pe modelul şi m-a surprins faptul că Alek a vrut să apară în câteva poze şi chiar a şi zâmbit. Doamne, zâmbetul ăla topeşte orice inimă înghețată şi îți aduce instant un zâmbet pe buze.
A urmat apoi micul dejun, pe care l-am luat împreună, povestind despre diverse şi râzând la orice replică amuzantă, după care ne-am pregătit de plajă. Costumul pe care l-am ales azi este unul negru, simplu, care îl face pe Alex să saliveze, la cum se uită la mine. Am decis să îmi iau o pereche de pantaloni scurţi şi un maiou peste, iar el a decis să meargă direct în bermude, fără niciun tricou pe el, doar ca să mă atâțe pe mine.

-Sunteți gata? țipă Alek la noi de pe partea cealaltă a uşii.

-Da! strigăm amândoi şi ieşim pe uşă, izbindu-ne de un Alek nerăbdător şi la bustul gol. Băieții ăştia nu au auzit de tricouri?!