Lovers 2

Capitolul 70

-Perspectiva Bellei-

-Chiar îmi pare rãu cã te-am evitat zilele astea, doar cã nu am știut cum sã îți zic, îi explic lui Ronnie, în timp ce ea doar stã și ascultã.

-Ai crezut cã o sã mã supãr pe tine pentru cã te-ai despãrțit de Alex? mã întreabã dupã ce se gândește puțin ce sã îmi zicã, iar tot ce pot sã fac e sã dau ușor din cap. Nu aș face asta niciodatã. Ți-am mai spus, e fratele meu și e normal sã îi iau apãrarea, dar asta nu înseamnã cã nu înțeleg când face și el greșeli.

-Deci suntem bine? o întreb, iar ea îmi zâmbește pânã sã mã ia în brațe.

-Da, normal cã suntem bine! Acum spune-mi, ce ai de gând sã faci cu Will?

-Absolut nimic. Eu și Will suntem doar prieteni și nici nu intenționãm sã fim mai mult.

-Corecție, tu nu intenționezi sã faci chestia asta ceva mai mult. Nu știi ce e prin capul lui.

-Bine, cum zici tu. Cum a fost timpul petrecut cu Liam? o întreb zâmbind și o înghiontesc ușor în umãr.

-A fost foarte scurt, dar mi-a adus aminte de ce m-am îndrãgostit de el. Bine cã vine acum vacanța de iarnã ca sã putem sã stãm mai mult împreunã.

Vacanța de iarnã. Așteptam așa mult perioada asta, pentru cã aveam de gând sã o petrec numai cu Alex. Sigur o sã vinã și el acasã, doar nu o sã stea atâta timp la cãmin, dar știu cã nu o sã vrea sã mã vadã. Sau poate nu vreau eu sã îl vãd. Sincer, nici eu nu mai știu. Am o sãptãmânã sã mã gândesc la ce o sã fac.

-Știi cã Alex vine acasã, nu? O sã stea la Max, dar o sã fie în Seattle.

-Da, știu. La asta mã gândeam, cã nu știu ce sã fac.

-Vrei sã îl vezi? Adicã, știi tu, ca niște prieteni. Pentru cã asta erați pânã sã fiți împreunã.

-Chiar dacã aș vrea eu, poate el nu o sã mai vrea. În același timp, știu cã nu e ok sã mã vãd cu el, pentru cã de abia ne-am despãrțit și ne-am face mai mult rãu decât bine, dar știu și cã mi-e dor de el și aș fi vrut sã fi putut trece peste ce a fãcut ca sã rãmânem împreunã.

-Și de ce nu ai fãcut-o?

-Pentru cã de fiecare datã când mã uit la el îmi vin în minte numai imagini din seara aia. Mâinile lui pe trupul ei, corpurile lor unite... Oricât de mult aș vrea, seara aia o sã mã bântuie toatã viața, chiar dacã noi o sã ne împãcãm sau nu.

-Ok, am înțeles. Tot ce îmi doresc pentru voi doi e sã fiți din nou fericiți, indiferent dacã sunteți împreunã sau nu.

Sincer, mã așteptam ca discuția asta dintre noi sã se termine cu țipete și cel mai probabil cu amândouã supãrate. Mã bucur cã totuși am reușit sã ne înțelegem ca oamenii și cã nu s-a supãrat pe mine.

-Mergem la liceu? o întreb în timp ce mã ridic de la masã.

-Sigur, haide.

Orele trec destul de repede, dar nu sunt concentratã la maxim. Îmi tot zboarã gândul la ce mi-a spus Ronnie și asta mã face sã mã întreb ce vreau sã fac cu adevãrat. Oare chiar vreau sã trec peste Alex sau mai existã posibilitatea de a-i mai da o șansã? Chiar și dupã tot ce a fãcut, simt cã ceva în mine vrea sã îi mai acorde o șansã.

Dupã istorie, Will vine la dulapul meu în timp ce eu îmi caut eseul pe care l-am început zilele trecute.

-Bunã, mã salutã cu zâmbetul pe buze, dar sunt puțin ocupatã ca sã îi rãspund cu același entuziasm.