Lovers 2

Capitolul 60

-Perspectiva Bellei-

A trecut o lunã de când am hotãrât sã iau o pauzã de la tot ce înseamnã Alex. Nu pot sã zic cã merge prea bine, dar e cea mai bunã soluție. Am plâns prea mult în zilele astea, nu am mers o sãptãmânã la școalã, dar gata. Trebuie sã îmi revin, altfel îmi voi demonstra cã nu am fãcut alegerea corectã. În momentul de fațã sunt la o cafenea cu Ronnie, Ethan și Kira. Alek s-a dus sã comande, iar ei vorbesc despre tot ce le trece prin cap. Eu nu prea sunt atentã la ei.

-Nu a fost așa greu, nu Bella? mã întreabã fratele meu și mã uit confuzã la el, pentru cã nu am auzit ce a spus înainte.

-Ce ai spus? Nu am auzit, îi spun exact când Alek vine la masa noastrã cu mâncarea și cafelele.

-Am zis cã testul la istorie nu a fost așa greu, repetã Ethan și își ia de pe tavã cafeaua neagrã.

-Ah, da, a fost foarte ușor, am luat 10 la el.

-Iar ai picat pe gânduri? mã întreabã Alek și aprob în timp ce gust din cappuccino-ul pe care mi l-a luat. Îți faci rãu singurã și cred cã ești conștientã de asta.

-De ce nu începi tu sã cauți un bãiat drãguț care sã îți distragã atenția, cum face Alek cu Kira, îmi spune Ronnie și îmi aratã spre cei doi îndrãgostiți care se devoreazã din priviri.

-Eu nu sunt un bãiat drãguț, dar ai dreptatea ta în privința celuilalt lucru.

-Nu, categoric nu. Am promis cã e doar o pauzã, nu o despãrțire, așa cã ar fi nedrept sã îi fac asta.

-Amuzant, exact asta a spus și el, îmi spune brunetul din fața mea și toți ne uitãm curioși la el. Aceeași conversație a avut-o și el cu prietenii lui și la fel a zis și el.

-Deci asta înseamnã cã nu trebuie sã îmi caut alt iubit. O sã îmi revin, de abia a trecut o lunã. Hai sã schimbãm subiectul. Voi ce ați mai fãcut?

-Chestii de facultate, știi, o groazã de cursuri și antrenamente de baschet, spune Alek și începe sã își mãnânce omleta.

-M-am împãcat cu mama și cred cã e cea mai bunã realizare. În rest, nimic interesant, îmi explicã Kira și ridicã din umeri.

-Ok, am nevoie de ajutorul vostru, al tuturor, explodeazã dintr-odatã Ethan. Eu și Lauren facem într-o sãptãmânã patru luni de când suntem împreunã și habar nu am ce sã îi iau. Știu cã nu conteazã lucrurile materiale, dar știu cã așteaptã un cadou.

-Orice îi cumperi, nu o sã fie complet mulțumitã, comenteazã Alek și se alege cu o palmã peste ceafã de la Ronnie și Kira și cu o privire ucigãtoare din partea mea, pentru cã stau prea departe de el.

-De ce ești mãgar? Mi-a plãcut tot ce mi-ai luat. Nu îl asculta. Cumpãrã-i ceva simbolic, ceva ce vã poate defini relația. Nu știu, o brãțarã cu inițialele voastre, un buchet imens de trandafiri, depinde și de ce îi place.

-Îi place sã cânte la chitarã și sã facã poze.

-Poți sã îi faci un colaj cu polaroide cu voi, îi dau eu o idee pe care am vãzut-o o datã pe internet.

-Bunã idee, mã aprobã fetele.

-Ok, mulțumesc de ajutor, fetelor. Ție nu am pentru ce sã îți mulțumesc, îi spune lui Alek și râdem toți.

-Vã stau mereu la dispoziție dacã vreți sã vã ajut cu ceva. Ar cam trebui sã mergem, am ceva de fãcut pentru facultate.

-Ok, ne mai vedem! ne spune Kira și ne ia în brațe, apoi pleacã cu nebunul de Alek acasã.