Lovers 2

Capitolul 52

Capitolul 52: Nu vreau să te pierd

-Perspectiva lui Alex-

-Tu îți dai seama cât de tare ne-ai speriat? Mai aveam puțin și sunam la poliție. Ce a fost în capul tău când ai facut asta? o întreb pe Kira, nervos, pentru că decizia pe care a luat-o a fost una extrem, dar extrem de proastă.

-Nnu am vrut, aveam de gând să mă întorc, jur, spune Kira cu lacrimi în ochi.

-Și dacă nu te mai întorceai? Dacă nu mai puteai să înoți sau dacă nu mai găsești drumul spre hotel? o interoghez, în continuare, scoțând fum pe nas.

-Chiar nu am vrut. Am vrut să fiu puțin singură.

-Mama ta deja mă urăște, chiar voiai să fiu responsabil și să mă tragă la răspundere pentru ideile tale tâmpite?!

-Alex, ce naiba, las-o. A înțeles, a greșit, îi ia apărarea Alek și îmi vine să îi zic si lui vreo două, dar nu am ocazia, pentru că pleacă cu Kira, ținând-o în brațe.

-Hei, calmează-te. A greșit, da, dar asta nu îți dă dreptul să țipi așa la ea, îmi spune Bella și mă mâgâie pe spate.

-Nu am vrut să fiu așa dur cu ea, dar relația mea cu mama ei e la fundul mării, chiar nu voiam să mă facă pe mine responsabil pentru că a dispărut fiică-sa, spun și îmi trec exasperat fața cu palmele, după care mă sprijin cu spatele de spătarul scaunului. Încep să mă gândesc la ce i-am spus Kirei și încep să mă simt prost pentru că am țipat la ea. Bella îmi întrerupe gândurile, punându-se în poala mea. Ce faci? o întreb cu un zâmbet drăcesc pe față.

-Te ajut să te detensionezi, îmi spune și își înconjoară mâinile în jurul gâtului meu.

-Haide, îi spun, dar nu o dau jos după mine, ci o iau pe sus. E prea multă lume aici și vreau doar eu să te văd, îi șoptesc la ureche și ea zâmbește.

Ajungem în fața camerei și îmi ia ceva să deschid ușa cu o singură mână. Intrăm în același timp în care îi aud pe Ronnie și Liam urcând scările. Când închid ușa, mă dezlănțui și pun stăpânire pe buzele ei. Adâncim sărutul în același timp în care ne punem pe pat. Ne despărțim doar că să îmi dea ea tricoul jos și eu să îi arunc topul pe undeva prin cameră. Soarele aproape apune, iar razele lui intră în cameră. E o priveliște absolut minunată, lumina soarelui reflectată pe pielea Bellei. Îi șoptesc la ureche că o iubesc și o simt cum începe să tremure, semn că aproape a terminat, la fel ca mine.

-Te iubesc, îmi spune printre respirații.

-Te iubesc, îi spun și eu și cad lângă ea.

-------------------

E întuneric afară. Bella își odihnește capul pe pieptul meu, iar eu îmi plimb lent degetele pe brațul ei.

-Alex?

-Mhm?

-Poți să îmi promiți ceva? mă întreabă și aștept să aud ce vrea să îmi spună și sper să nu fie ceva de rău.

-Spune.

-Promite-mi că atunci când vei fi la facultate nu vei uita de mine, îmi spune ce îi stătea pe limbă, iar eu mă ridic în următoarea secundă, uitându-mă la fața ei serioasă.

-Bella, ce te-a apucat? Normal că nu o să uit de tine, îi spun și o sărut pe frunte. Ce ți-a venit?

-Mă gândeam așa, la viitor, și mi-am adus aminte că am văzut în unele filme că atunci când băiatul merge la facultate în alt oraș sau, și mai rău, în alt stat, relația nu mai ține.

-Ei bine, noi nu suntem ca ceilalți. O să încercăm cât putem de mult să ținem relația asta vie, ok?

-Ok, îmi răspunde și mă sărută scurt pe buze, dar eu nu mă mulțumesc cu atât, așa că îi iau bărbia între degete și o sărut așa cum trebuie. Suntem întrerupți de un ciocănit în ușă.

-Alex? Pot să intru? o aud pe Kira de pe partea cealaltă a ușii și pe încă cineva cu care se ceartă.

-Intru în cameră. Sper să fiți decenți, strigă Alek și apasă pe clanță în timp ce noi ne acoperim cu ceașaful.

-Iertați-l, nu știe ce sunt alea maniere. Scuze că vă deranjăm, voiam doar să îmi cer scuze pentru tot ce s-a întâmplat. Nu știam că sunteți ocupați.

-De fapt, am cam terminat, îi spun și, în timp ce Alek chicotește, Bella îmi dă un pumn în braț.

-Vă așteptăm jos, să mergem să mâncăm, ne spune Kira și îl trage pe Alek forțat de braț, după care ies din cameră.

-Ce a fost asta? mă întreabă Bella confuză, după ce ei ies afară.

-Sincer, nu știu, dar nici nu vreau să aflu.

------------------

A trecut o săptămână de când suntem în California și, deși ne-am obișnuit cu hotelul și cu oamenii, trebuie să ne întoarcem acasă. Nu îmi mai simt spatele de la arsură și nici Bella, umerii. Am plecat de dimineață, ca să ajungem până seara înapoi în Seattle. Am terminat excursia cu un foc mare de tabără și cu mai multe cântece. Acum suntem la jumătatea drumului. Bella este pe scaunul din dreapta și doarme liniștită, cu genunchii la piept, iar eu ascult încet melodiile de pe stick. Am primit acum două zile rezultatele de la examen și de la ce facultate am intrat. Nu i-am spus nimic, pentru că am vrut să dau vestea tuturor. Partea bună la facultatea la care am fost acceptat este că e cea mai bună pe filiera la care m-am dus. Partea proastă este că e aproape în celălalt capăt al Statelor Unite, ceea ce înseamnă că nu o să mă văd așa de des cu Bella. Sper să fie de acord cu decizia mea de a merge la acea facultate, în ciuda dezavantajului pe care îl are, cu privire la distanță. Peste câteva ore, ajungem acasă. Am decis să îi strig pe Max și pe Kim să vină să le spun și lor unde am intrat.

-Ok, deci, ieri am primit răspunsul de la facultatea la care am aplicat și voiam să vă spun și vouă. Am intrat la Northwest University, spun și observ că toți sunt foarte uimiți de alegerea pe care am făcut-o.

-Felicitări! sar toți în sus de bucurie și vin să mă ia în brațe. Suntem așa mândrii de tine!

Max a vrut să sărbătorim, mergând la un restaurant, dar eram prea obosiți, așa că am mâncat acasă, după care ne-am pus să ne odihnim, pentru că eram foarte obosiți.

-Alex? îmi atrage iubita mea atenția când aproape adormeam.

-Da?

-Nu ne despărțim, nu? mă întreabă și simt cum îi tremură vocea.

-Sigur că nu. Știu că e o distanță destul de mare, dar putem să facem să meargă, crede-mă, îi spun și o sărut pe creștet.

-Bine, îmi spune și mă strânge tare în brațe. Nu vrea să te pierd.

-Nu o să se întâmple nimic. Voi fi cu tine și la capătul lumii, îi spun și o mângâi pe spate.

Când adoarme îmi dau seama că poate nu o să fie chiar așa ușor să avem o relație la distanță, dar o să încercăm. Nu vreau să o pierd doar pentru că plec de acasă. O să vin ori de câte ori pot acasă și o să o iau și pe ea cu mine în unele weekenduri.