Lovers 2

Capitolul 69

-Perspectiva lui Alex-

Brooke chiar e însărcinată. Mi-a aruncat pe sub ușă un plic cu ecografia și am simțit cum se prãbușește cerul peste mine. Ce naiba o sã fac acum? Singura persoanã pe care am sunat-o a fost Hope, care mi-a spus cã vine imediat la mine ca sã rezolvãm situația, dar nu cred cã mai avem ce sã rezolvãm. Brooke mi-a promis cã o sã vinã cu dovada și chiar asta a fãcut, iar acum siguranța cã nu e însãrcinatã a dispãrut pentru cã țin în mâna mea poza. Cred cã trebuie sã îmi iau adio de la ideea cã poate o sã mã împac cu Bella, pentru cã în situația de fațã nici eu nu m-aș mai împãca cu mine.

Dupã jumãtate de orã în care tot ce am fãcut a fost sã mã uit la mogâldeața din ecografie, Hope ajunge și ea și intrã fãrã sã ciocãne, știind cã sunt singur. Noah și Sierra au profitat de faptul cã e weekend, așa cã au plecat într-o excursie romanticã, lãsându-mã pe mine singur cu toate nebuniile mele. Acum mã bucur cã nu sunt aici, pentru cã nu voiam sã fie de fațã la criza mea de isterie.

-Hei. Scuze cã a durat așa mult, nu mai îmi gãseam cheia. Ești ok? mã întreabã și își pune mâna pe umãrul meu, strângându-l ușor.

-Nu, nu sunt bine. Nu sunt deloc bine. Ar trebui ca sãptãmâna viitoare sã merg acasã și sã le spun ce am fãcut la facultate și sã mã mândresc cu notele bune pe care le-am luat. În schimb, eu o sã merg înapoi în Seattle anunțându-mi familia cã o sã am un copil! țip ultima parte, dar îmi dau imediat seama cã ea nu are nicio vinã. Scuze, nu trebuia sã mã rãstesc la tine.

-Nu-i nimic, te înțeleg. Sincerã sã fiu, reacționezi mai bine decât mã așteptam. Dã-mi sã vãd ce ți-a trimis, îmi spune, așa cã îi dau poza și plicul. În câte luni ar trebui sã fie însãrcinatã?

-Trei luni și jumãtate.

-Nu sunt doctor, dar sunt sigurã cã nu e așa de mic copilul la trei luni jumate, îmi spune, dar chiar nu mai pot sã îmi fac speranțe false.

-Poate așa e al ei, îi rãspund și dau din umeri.

-Îmbracã-te.

-Unde mergem? o întreb în timp ce mã ridic de pe pat. Hope, de ce sã mã îmbrac.

-Mergem la doctor sã aflãm în câte luni e cu adevãrat Brooke. Mãtușa mea lucreazã în centru, la un cabinet particular, o sã o sun acum sã vãd dacã poate sã mã ajute. Te aștept afarã.

Nu apuc sã îi mai zic nimic, pentru cã iese din camerã și începe sã vorbeascã la telefon. Îmi iau repede o pereche de blugi pe mine, un hanorac la întâmplare și geaca, apoi ies dupã ea. Încã e ocupatã cu apelul, așa cã nu îi spun nimic pânã urcãm în mașinã și terminã de vorbit cu mãtușa ei.

-Deci?

-Încearcã sã mergi puțin mai repede, are în jumãtate de orã o programare și nu vrem sã întârzie.

-Bine, bine.

Îmi ia aproape 15 minute sã ajung în centru pentru cã e un trafic așa mare, încât îmi vine sã o iau pe jos. Când intrãm în clãdire, suntem așteptați de asistenta mãtușii lui Hope care ne conduce pânã la cabinet.

-Ce mult mã bucur sã te vãd, Hope! îi spune femeia și o ia în brațe. Doctor Theresa Daniels, îmi pare bine, îmi spune și întinde mâna.

-Alex Freeman, asemenea.

-Sã înțeleg cã tu vrei sã știi în câte luni e însãrcinatã iubita ta? mã întreabã și am simțit cum mi s-a ridicat pãrul de pe mâini de la apelativul folosit.

-Nu e iubita mea, dar da, eu vreau sã aflu.

-Ok, dã-mi ecografia și o sã vã spun în câteva minute.