Lovers 2

Capitolul 65

-Perspectiva Bellei-

Azi e sâmbãtã. Ethan e plecat la antrenament, bãieții încã nu au ajuns acasã, iar tata e la serviciu. Spre surprinderea mea, Monica e acasã și chiar am nevoie sã vorbesc cu ea. A trecut o sãptãmânã de când Alex m-a sunat și de atunci îmi fac griji pentru el. Niciodatã nu a rãmas în panã de idei și niciodatã, dar niciodatã nu a fost atât de disperat sã repare o greșealã.

-Bunã dimineața! o salut pe Monica, apoi mã pun la masã.

-Neața, scumpo! Ce mai faci?

-Sunt bine. Mãnânc repede ceva și dupã merg cu Will sã alergãm.

-Foarte bine. Mã bucur sã vãd cã ți-ai revenit.

-Poftim? o întreb și mã uit confuzã la ea.

-Nu mai ești atât de tristã ca acum o lunã.

-Ah, da. Sã zicem cã sunt mai bine, dar încã nu sunt ca înainte. Tu și tata cum sunteți?

-Suntem bine. Am fost destul de ocupați în ultimul timp, dar suntem în regulã.

-Mã bucur sã aud asta. Se vede cã amândoi sunteți foarte fericiți. A venit Will, trebuie sã plec. Ne vedem mai târziu! îi spun și o îmbrãțișez, apoi ies din casã. Te-ai mișcat cam greu în dimineața asta, râd de el.

-Îmi pare rãu, dar am avut antrenament la baschet. Nu toți stau degeaba ca tine și aratã așa bine, îmi spune, iar eu îi dau o palmã peste ceafã.

-Ce amuzant ești tu de dimineațã. Știam cã ai avut antrenament, doar ești în aceeași echipã cu fratele meu.

-Hai, spune-mi ce ai, mã îndeamnã și nu îmi vine sã cred cã și-a dat seama cã am ceva.

-Nu am nimic.

-Bella... Te cunosc suficient de bine încât sã îmi dau seama cã ai tu ceva. Ori îmi spui de bunã voie, ori scot asul din mânecã.

-Bine, bine, nu mai insista. Acum o sãptãmânã Alex m-a sunat și a fost cel mai ciudat apel pe care l-am avut cu el.

-Așa și...?

-Mi-a zis cã a fãcut o greșealã foarte mare, dar nu poate sã îmi spunã ce anume, pentru cã l-aș urî toatã viața pentru asta. Ce crezi cã a fãcut?

-Cred cã are o nouã iubitã, îmi spune, iar eu mã opresc din alergat și rãmân șocatã.

-Spune-mi cã glumești.

-Aș vrea, dar cred cã acesta e adevãrul, îmi spune serios, apoi îl pufnește râsul.

-Du-te naibii, pufnesc și o iau înaintea lui.

-Haide mã, glumeam. Bella! Stai puțin! Râdeam și eu puțin de tine, scuze.

-Poți sã fi serios pentru douã minute?

-Sigur, pot încerca. Uite, nu cred cã Alex și-a gãsit o iubitã nouã, pentru cã nu treci așa de repede peste o despãrțire. Sincer, habar nu am ce a fãcut așa greșit.

-Nici eu, dar vreau sã aflu.

-Atunci întreabã-l în seara asta, dacã vine, bineînțeles.

-Dacã la telefon nu a vrut sã îmi spunã, fațã în fațã nu o sã scot nimic de la el.

-Vorbește cu colegul lui de camerã.

-Nu o sã meargã.

-Eh, atunci așteaptã pânã îți zice el cã altã idee nu mai am.