Lovers 2

Capitolul 49

Capitolul 49: Ce s-a întâmplat?

-Perspectiva Kirei-

I-am ascultat sfatul lui Alex şi m-am întors în cameră, dar am avut o surpriză, constatând că uşa era încuiată, iar cheia mea era în cameră. L-am înjurat pe Alek cât m-am dat teatral cu capul de uşă, apoi am început să ciocăn, încercând să nu îi scol pe Ronnie şi Liam, care au avut ghinionul de a-şi lua camera lângă noi.
După a patra bătaie, am renunțat şi m-am aşezat pe jos, cu spatele lipit de uşă. Se pare că prima noapte în California o voi petrece în aer liber.
Sau asta am crezut până când uşa s-a deschis, făcându-mă să cad pe spate. În fața mea a apărut dobitocul de Alek, îmbrăcat doar cu o pereche de pantaloni scurți de trening, care, din punctul meu de vedere stau indecent de jos pe şoldurile lui.

-De ce stăteai pe jos? mă întreabă, oarecum îngrijorat şi îmi vine să îl strâng de gât.

-Ah, nu ştiu. Poate pentru că ai încuiat tu uşa?!

-Nu ai cheie?

-Uită-te pe noptieră, îi atrag atenția şi abia acum face contact vizual cu mine. E vina ta că nu ai fost atent şi nu ți-a păsat.

-Ai dreptate. Asta e, spune nepăsător şi ridică din umeri, până să se întindă pe tot patul. Dacă vrei să îți faci un duş, ai prosoapele în baie.

-Mi-ai umblat în bagaj?

-Da. Nu văd care este problema.

-Eşti incredibil, pufnesc şi intru în baie.

Cine naiba se crede să umble în bagajul meu?! Într-adevăr, nu era nimic dubios pentru el, cum ar fi tampoanele sau mai ştiu eu ce, dar este bagajul meu, deci doar eu am voie să umblu în el. Şi oricum, nu i se pare că întrece măsura cu tupeul lui? Ce, crede că mă intimidează dacă se uită la mine cu ochii ăia țintă? Nici gând! Nu o să îi ofer nici măcar o secundă satisfacția că a câştigat şi că am cedat în fața lui.
Gândurile îmi sunt întrerupte de o sticlă spartă, la noi în cameră. Ies în fugă, înfăşurată doar cu un prosop şi dau de Alek care stă în picioare şi se uită absent la peretele pe care acum se află o pată mare de apă.

-Ce s-a întâmplat?! îl întreb cât se poate de calmă, dar semi-țipătul pe care l-am scos nu evidențiază asta. Văzând că nu îmi răspunde, mă apropii încet de el şi îl ating uşor pe umăr, gest ce îl face să tresară. Alek, ce ai pățit?

-Te-am speriat, îmi spune după câteva minute în care nu facem altceva decât să ne privim unul pe celălalt.

-Nu, mint, pentru că nu ştiu ce are de gând să facă.

-Şi atunci de ce ai doar prosopul pe tine?

-Urma să ies ca să îmi iau haine, spun şi arăt spre bagaj. Îmi spui acum ce ai pățit de ai spart sticla?

-Am primit un mesaj şi m-am enervat, mărturiseşte când vede că nu o să îl las în pace până nu spune ce a pățit.

-Despre? Ce putea fi atât de rău încât să reacționezi aşa?

-Mama se recăsătoreşte cu cel mai bun prieten al tatei, mi-o trânteşte din senin şi până să spun ceva, orice, continuă: I-a promis tatei până să moară că nu va intra în familie ca viitorul domn Wright şi uite ce se întâmplă. A fost trădat de cel mai bun prieten al lui!

-Îmi pare rău, spun şi îl strâng de mânã, pentru că, sincer, nu ştiu ce să spun sau ce să fac. Am impresia că o să stea ca o stană de piatră, până în momentul în care mă strânge şi el de mână şi pot să îi citesc în ochi tristețea evenimentelor despre care mi-a vorbit. Când îmi dă drumul la mână, am o urmă de sânge în palmă, aşa că îi iau brusc mâna şi văd că s-a tăiat.