Lovers 2

Capitolul 44

Capitolul 44: Asta dacă te-am iubit vreodată

-Perspectiva lui Alex-

Am incercat să fiu cât de calm am putut atunci când am deschis uşa, dar nervii mei au explodat când l-am văzut pe Ken înconjurat de cioburi şi mobilă dărâmată. Mama este într-un colț al bucătăriei şi se vede pe fața ei că este speriată. O simt pe Bella în spatele meu, dar tot ce văd acum e roşu în fața ochilor, totul din cauza nenorocitului din fața mea.

-Ce naiba cauți aici şi ce ai făcut? îl întreb cât de calm pot, dar pumnii mei încleştați probabil că mă dau de gol.

-Nu e treaba ta, îmi răspunde indiferent, ceea ce mă enervează şi mai tare.

-Ba cred că e, din moment ce eu sunt bărbatul din casa asta. Te mai întreb o dată, ce cauți aici? îl privesc cu atâta ură şi îmi strâng pumnii pe lângă corp atât de mult, încât mi se albesc degetele, dar îi simt mâna Bellei înfăşurându-se în jurul brațului meu şi încep să mă relaxez şi să îmi aduc aminte ce s-a întâmplat cu ea când eu şi Ken ne-am certat.

-Bărbatul casei ar trebui să fie acasă, nu în oraş cu nu ştiu cine, îmi reproşează şi accentuează ultima parte, făcând-o pe Bella să scoată un sunet ce îmi demonstrează că e la fel de mirată cum sunt şi eu.

-Şi ce ar fi trebuit să fac? Să îmi găsesc o soție, să o iau de proastă şi mă fut cu tot ce îmi iese în cale? scuip cuvintele şi mă jur că dacă mai spune ceva o să îl bat până îl omor.

-Nu îmi vorbeşti tu aşa! țipă şi vine spre mine, dar Bella se bagă între noi, lucru ce îl face să se oprească, spre surprinderea noastră.

-Gata! Ce naiba, vă certați ca doi copii! Ken, de ce nu eşti acasă, cu mama?

-De ce mă întrebi?

-Pentru că, e mama mea şi vreau să ştiu. Ce te-a făcut să vii aici şi să distrugi casa?

-Nu contează, îi răspunde Bellei fără interes, dar îmi dau seama din privirea ei că nu se lasă aşa uşor.

-Ba da, contează! Ți-ai făcut o familie nouă ca să ce, să te întorci la cea veche şi să le faci viața un calvar?

-Îmi datorează bani, aruncă(,) Ken după câteva minute de linişte, bomba.

-Ce bani? Despre ce vorbeşti? mă răstesc la el şi simt cum îmi pierd răbdarea.

-Eu şi mama ta am plătit pe cineva care..., se opreşte în mijlocul propoziției şi, dacă nu ar fi Bella între noi, aş sări la el şi l-aş strânge de gât.

-Voi ce? întreb, plin de nervi şi reuşesc, pentru o fracțiune de secundă, să o văd pe mama în spate, remuşcată de vină.

-Eu şi mama ta am plătit pe cineva care să vă despartă pe tine şi pe Bella sau, în cel mai rău caz să o..

-Omoare, completez propoziția şi mă simt ca şi cum m-ar fi lovit un tren. Bella nici nu se mai uită la Ken, ci se uită în spatele lui la femeia care până acum un minut o considera a doua ei mamă. Nu pot să îi citesc în ochi cum se simte, dar ceva îmi spune că se simte mai rău decât mine.

-Po-poftim? întreabă Bella, bâlbâindu-se.

-E adevărat, o aud pe mama din spate şi e prima propoziție pe care o scoate de când am venit aici. Bella, scumpo, spune şi încearcă să o atingă, dar Bella se fereşte şi ajunge cu spatele lipit de pieptul meu, unde decid să o țin până plecăm de aici. Nu mă înțelege greşit, dar, după ce am aflat că mama ta e cea cu care Ken mă înşela, nu voiam ca tu şi Alex să deveniți, din câteva motive, frați vitregi sau mai ştiu eu ce şi să faceți prostii.