Lovers 2

Capitolul 59

-Perspectiva lui Alex-

O lună. Atât a trecut de când Bella a hotărât că cel mai bine pentru amândoi este să luăm o pauză. Dacă mi-a plăcut ideea? Nu, nici pe departe, dar dacă asta vrea și asta o va ajuta să mă ierte sau să fie din nou cu mine, atunci îi voi respecta decizia, chiar dacă mă cam enervează. Acum stau la masă cu Noah și Sierra care vorbesc despre nu știu ce curs greu, dar eu sunt total paralel cu discuția. Tot ce am în minte este chipul Bellei brăzdat de lacrimi și felul în care mă ținea în brațe, de parcă îi era frică să îmi dea drumul.

-Tu ce zici, Alex? Frate, ești cu noi? mă aduce cu picioarele pe pământ prietenul meu și dau negativ din cap. Iar te gândești la ea? Treci peste.

-Ție ți-e ușor să zici, nu tu ești cel care trece printr-o despărțire.

-A zis că luați o pauză, nu că vă despărțiți definitiv.

-E cam același rahat. Nici nu o să ne dăm seama când nu o să mai vorbim deloc și o să ne evităm când ne vedem prin oraș sau pe strada pe care locuim amândoi. Sierra, am văzut și eu filme de dragoste în care ăia iau "o pauză" și la final se căsătoresc cu alte persoane.

-Are dreptate, mă aprobă prietenul meu, iar bruneta îi dă una peste ceafă.

-Nu mă ajuți.

-Ba da, chiar ajut. De ce să îl mințim că totul o să fie bine, când de fapt nu știm ce o să se întâmple. De ce nu îți cauți tu altă iubită? îmi propune Noah, iar eu mă uit urât la el și ar trebui să se bucure că suntem într-un loc public, altfel îl băteam de nu mai știa de el.

-Nu mai bine taci tu naibii din gură? I-am promis că îi respect decizia și exact asta fac. Ce crezi că ar spune dacă ar afla că la o lună după începerea acestei pauze eu mă plimb de mână cu o altă fată? Mă va considera un mare bou și nu va mai vorbi niciodată cu mine și ăsta e ultimul lucru care vreau să se întâmple.

-Da, bine, dar în ritmul ãsta o sã îți faci mai mult rãu decât bine.

-Si de când te intereseazã pe tine așa mult de mine? îl întreb și observ cã stã puțin sã se gândeascã.

-De când au început sã ți se întâmple toate rahaturile posibile. Ești ca un magnet de ghinion.

Discuția asta m-a fãcut sã fiu foarte irascibil și nu mã ajutã nici faptul cã înspre mine vine Brooke cu un zâmbet pe fațã. Ce naiba mai vrea și ea de la mine?

-Alex, nu ne-am mai vãzut de mult, îmi spune și încerc sã trec pe lângã ea, dar se pune în fața. Nu vrei sã vorbești cu mine? mã întreabã și îmi aduc aminte cã e fatã și cã nu pot sã dau în ea.

-Nu știu, Brooke, tu ce crezi? Dã-te, te rog, din drum pânã nu te mut eu.

-Când erai în pat cu mine nu mai comentai, îmi reproșeazã și mã rog sã nu mã apuce dracii și sã o lovesc, pentru cã, deși prezența ei mã iritã, nu vreau sã o rãnesc.

-Normal, dacã m-ai drogat, îi rãspund și imediat îmi pune mâna la gurã.

-Taci din gurã! Ești nebun? Vrei sã afle tot campusul?

-Trebuia sã te gândești la asta pânã sã faci prostia pe care ai fãcut-o, îi spun și plec de lângã ea. Stai liniștitã, nu o sã afle nimeni, pentru cã nu sunt genul ãla de om, dar aș prefera sã uiți de existența mea, indiferent de ce s-a întâmplat între noi. Eu sigur asta o sã fac.

-E din cauza prințesei, nu? mã întreabã batjocoritor.

-Nu te privește. Sã mã lași în pace, altfel tot campusul va afla ce mi-ai fãcut, o ameninț, iar ea se uitã cu o privire ucigãtoare la mine.