Vedetă sau Iubită?

capitolul 92

  Înainte să încep, aș vrea să-i urez băiatul meu La mulți ani! Nici nu pot exprima în cuvinte cât îl iubesc și cât de recunoscătoare îi sunt pentru tot ce m-a învățat. Efectiv pentru mine este totul, și jur că mi-aș da viața pentru el fără pic de regret!! La mulți ani, my baby bear, să fi sănătos și fericit alături de membrii și de familia, și să mă ierți pentru chestiile din carte! I 💜 U!!!❤🐻

°...°=română                                                                                                           

18:35 -Mori!!! strigă Mary, dând din picioare și strângând maneta în mâini, apăsând butoanele ca o nebună.
-Niciodată! strigă și Jungkook, stând cu coatele pe genunchi, fiind extrem de concentrat. Și...ai murit!! strigă iar, dându-i fetei o lovitură decisivă, câștigând prima rundă.
-Aish!! strigă fata, ridicându-se nervoasă și dând cu maneta de canapea.
-Ia hai gata că văd că prea te-ai aprins de la jocul ăsta. îi spuse băiatul, punând pauză la joc. Mă duc până la bucătărie.
-Adu-mi și mie niște vată de zahăr, e în dulap.
-Okay, luptătoareo.
-Mori!! strigă iar dintr-o dată fata, Jungkook reîntorcându-se imediat.
-Ya! De ce trișezi?! o întrebă băiatul, văzând că aceasta începu iar jocul fără el, caracterul lui fiind aproape mort.
-Pentru că pot și meriți. îi spuse ea, scoțându-i limba. Și...ai murit! strigă, imitându-l.
-Ai trișat! îi strigă el, apropiindu-se de canapea.
-Și ce? Oricum n-ai ce-mi face. îi spuse ea oarecum indiferentă, punându-și brațele împreunate pe spatele canapelei, sprijinindu-se.
-Aa, nu? o întrebă el, afișând un zâmbet nu prea curat.
-Nu. spuse ea, ferindu-se când vru să o tragă de braț. Mai întâi prinde-mă și apoi vedem dacă poți face ceva. continuă râzând, începând să fugă de el.
-O să o pățești și mai rău! îi strigă băiatul, începând să fugă după ea.
   Cine i-ar fi văzut acum, ar zice că sunt un cuplu fericit. Dar chiar nu i-am putea contrazice, cei doi arătau precum doi îndrăgostiți la început, iar cine i-ar vede în acest moment și n-ar știi că Mary e îndrăgostită de Taehyung și inima ei îi aparține doar lui, ar putea jura cu mâna pe inimă că cei doi sunt iubiții perfecți. Toată ziua au stat împreună, s-au plimbat împreună, au și mâncat împreună, iar acum...se jucau, alergându-se de ceva timp.
-Tu...drăcoasă mică. îi spuse Jungkook, prefăcându-se că a obosit.
-Ce? întrebă fata, oprindu-se, încercând să pară ironică, pe când ea de fapt nu înțelesese. Tu, mare sportiv, ai și obosit deja?
-Avea dreptate Taehyung când spunea că ești un drăcușor. spuse el, mergând ușor spre ea, neștiind că fata deja avea un plan. Te-am prins! spuse înainte ca aceasta să-i pună piedică.
   Astfel băiatul căzu, trăgând-o și pe fată de mână, ea căzând peste el, cu mâinile pe pieptul lui, rămânând blocată în ochii lui câteva secunde bune, în timp ce mâna lui care nu-i ținea încheietura stătea relaxată pe mijlocul ei, și el fiind la fel de prins în ochii ei care se aflau doar la câțiva centimetri distanță, fețele lor fiind îndeajuns de apropiate încât să-și simtă respirația unul celuilalt.
   Era o situație tensionată, care deși nu nu se vedea sau simțea în privirile lor, inima lu' Mary o simții, începând să bată rapid, pieptul urcându-i și coborându-i din ce în ce mai greu, asta simțindu-se și pe pieptul băiatului de sub ea, iar buzele i se întredeschise singure fără nici un motiv, tensiunea crescând din ce în ce mai mult, fata dându-și seama că nu e deloc corect ce se întâmplă.
   Nu se poate! își spuse Mary în gând, încă privindu-l pe băiat în ochi, în tot acest timp nedându-și nici unul seama că cineva intră și îi privi trist.
-Scu...scuze. spuse fata, bâlbâindu-se, dând să se ridice rapid.
-E..e în regulă, eu sunt de vina...eu ar trebui să-mi cer scuze. îi spuse Jungkook, rușinat, frecându-și ceafa.
- Eu...mă duc până la baie... îi spuse ea, la fel de rușinată, practic fugind "mâncând pământul".
-Bine... spuse el, mai mult pentru el însuși.

-Nu, nu se poate. spuse Mary, ajungând în fața oglinzii, sprijinindu-se cu mâinile de marginea ghiuvetei. Nu se poate să încep să-l plac iar pe Jungkook...eu îl iubesc pe Taehyung! își strigă, privindu-se în oglindă. Încetează! strigă iar, strângând tricoul din partea inimii. Da, l-am plăcut, dar acum nu-l mai plac la modul ăla, nici nu l-aș mai putea vede așa, eu îl plac doar pe TaeTae...pe TaeTae al meu. își spuse mai mult în șoaptă ultimele cuvinte, închizându-și ochii și amintindu-și toate momentele cu Taehyung, o lacrimă căzându-i pe obraz, în cele din urmă fata lăsându-se în jos pe un perete.
   Însă ce nu știa ea, era că și băiatul se simțea la fel de bulversat, inima bătându-i la fel de rapid, simțindu-se oarecum rușinat.

-Sunt un idiot. își spuse Jungkook, plimbându-se bezmetic și lovindu-se cu palma peste frunte. Mare idiot.
-De ce ești idiot? se făcu auzită vocea lui Princess, care intră cu Yeontan în brațe.
-Ai venit. spuse acesta puțin uimit, simțindu-se și mai rușinat când o văzu pe fată. 
-Da. îi spuse fata, lăsând cățelul jos. Dar tu ești bine? De ce spui că ești idiot?
-Pentru că sunt.
-Ei, na! Nu mai spuse asta, nu ești. spuse ea, ciufulindu-i părul. Apropo, unnie unde e?
-E la baie. îi spuse el, amintindu-și iar de ce se întâmplase acum câteva momente.
-Aa, okay, am înțeles. spuse ea, așezându-se pe canapea.
-Da...mă duc până la bucătărie după Yeontan, vrei ceva? o întrebă Jungkook, rușinat.
-Nu, mersi. îi răspunse Princess, zâmbind, băiatul plecând. Unnie, ești bine? întrebă când o văzu pe fată coborând pe scări, mergând spre ea.
-Da, sunt bine. îi spuse Mary, zâmbind fals și luând-o în brațe.
-Ai plâns? o întrebă iar, privind-o atent.
-Nuu. De ce aș plânge. spuse aceasta, chicotind ușor, încercând să pară bine.
-Și tu, și Jungkook vă comportați ciudat. Sigur s-a întâmplat ceva. îi spuse Princess, privind și la băiatul care venea spre ele.
-Nu s-a întâmplat ni...
-Hey, am venit! strigă Taehyung din ușă, descălțându-se și încercând să pară în regulă.
-În sfârșit ai venit! spuse Mary, fugindu-i în brațe, relaxându-și complet mintea și inima.
-Da, dar nu voi sta mult, trebuie să plec iar. îi spuse băiatul, îndepărtând-o ușor după câteva secunde, încercând să pară bine ca de obicei.
-Aa, am înțeles... spuse fata, cedând, simțindu-l distant.
-Oppa, unde te mai duci? îl întrebă Princess, văzând distanța și răceală dintre ei.
-Am niște treabă. îi spuse el, ciufulindu-i părul și plecând spre camera lui și a fetei.
-Hyung, pe mine nu mă bagi în seamă? întrebă Jungkook, confuz. Mai ales că am avut mare grijă de Ma-Ry și i-am dat și pastilele.
   Da, mare grijă. își spuse Taehyung, ironic, în minte.
-Bună, Jungkook. spuse indiferent, fără al privi, băiatul privindu-l încruntat.
   Ajuns în cameră, Taehyung își trecu mâinile peste față, apoi își lăsă capul pe spate, privind tavanul, fiind întrerupt de micul ghemotc ce se alintă pe lângă el.
-Cum...cum să-mi facă una ca asta? Cum pot să facă așa ceva? se întrebă singur, ridicându-l în brațe pe micul Yeontan și privindu-l de parcă ar aștepta un răspuns de la el, nefiind nici el sigur de ce să mai creadă. De ce nu-mi pot scoate imaginea aia din cap? întrebă iar, iritat.
-Taehyung, pot intra? se auzi Mary, bătând odată în ușă, apoi băgând ușor capul pe crăpătura ușii.
-Da, intră. îi răspunse el, întorcându-se spre ea.
-Ești bine? îl întrebă timidă fata, simțindu-l rece.
-Da, de ce n-aș fi. spuse el, arătând un zâmbet fals.
-Nu știu, am întrebat doar... spuse ea, ducându-și mâinile la spate și sprijinindu-se de ușă. Trebuie să pleci acum? îl întrebă cu ezitare, nevrând să-i ceară explicații sau să-l cicăle.
-Da, m-a chemat hyung Bo-gum să ne vedem. o minți el, lăsându-l pe Yeontan jos și îndreptându-se spre dreassing, parcă simțind nevoia să-i dea explicații, cu toate că erau false.
-Ohh...Taehyung, nu vreau să fi distant cu mine. îi spuse fata după o mică pauză, alergând spre el și luându-l în brațe, așezându-și capul pe spatele lui, știind că acesta o minte. Nu vreau să fi supărat pe mine, chiar dacă nu știu de ce ai fi... continuă, având ochii umezi. Iartă-mă dacă am greșit cu ceva, nu vreau să fi rece. spuse iar, inima băiatului înmuindu-se când o auzii.
   Știu, însă ceva din mine nu-mi dă pace. își spuse el în gând, întorcându-se cu fața la ea și pupând-o pe frunte.
-Ți-a mai fost rău, sau trebue să-l întreb pe Jungkook? o întrebă, vrând să schimbe subiectul, rostind numele băiatului cu silă.
-Nu mi-a mai fost, am fost bine, mi-am luat și pastilele. spuse ea, strângându-l în brațe de parcă nu i-ar mai da drumul și stând cu capul pe pieptul lui, la rândul său și el strângând-o în brațe și masând-o pe cap, neștiind ce să mai creadă și ce să mai simtă. Și oricum, Jungkook a plecat. continuă, cuibărindu-se și mai mult la pieptul lui, simțindu-se ca și cum l-ar pierde.
   Dacă a plecat așa, înseamnă că până și el se simte vinovat. își spuse iar în gând Taehyung, picând iar în "transă".

23:22 -°Aish! Pe unde naiba o umbla băiatul ăsta?° spuse Ma-Ry, așezându-se pe canapea și trecându-și mâinile prin păr. °N-are nici baterie la telefon.° continuă, privind telefonul de lângă ea. °Ahh! Kim Taehyung, te omor când vi acasă!°
   Și uite așa începu fata să bolborosească se una singură cu luminile din toată casa stinse, mai puțin cea din living unde era ea.
-°Sper doar să fi bine, atât. spuse, mângâind poza de fundal a telefonului.°