Vedetă sau Iubită?

capitolul 77

               Perspectivă Taehyung

-1, 2, 3, 4! 5, 6, 7, 8! Taehyung, mai la stânga! îmi spuse domnul, coregraf. Și 1, 2, 3, 4. Stop, stop! Nu se poate așa, luați o pauză. Taehyung, ce se întâmplă cu tine? Pari abătut, parcă ai fi în altă lume.
-Îmi cer scuze, domnule antrenor, doar că sunt puțin obosit, aseară m-am jucat foarte mult și n-am prea dormit...
-I-a o pauză și relaxează-te puțin, apoi revino-ți, te rog. îmi spuse îndepărtându-se.
-Ooo! Se pare că Taehyung al nostru s-a jucat toată noaptea! spuse Jimin, rânjind. Cred că ai ținut-o trează  micuța Ma-Ry, toată noaptea.
-Mai bine zis, ea m-a ținut pe mine treaz. îi spun, întinzându-mă pe jos, nerealizând încă la ce se referă.
-Poftim?! Serios? întrebă Jungkook, uimit, eu aprobându-l din cap. Se pare că e mai rezistentă decât pare, cred că i-ai dat lovitura maximă de orgasme.
-Ce?! Despre ce tot vorbești? îl întreb uimit de vorbele lui, ridicându-mă în mâini și privindu-l ciudat.
-Despre cum te-ai jucat tu cu domnișoara Ma-Ry, și te-a ținut treaz aproape toată noaptea. îmi răspunse Jimin cu zâmbetul lui șiret, abia acum înțelegând la ce se referea și prima dată.
-Da, m-am referit că ne-am jucat toată seara, jocul pentru care ți-a cerut ție ochelarii și controller-ul VR, și despre care știi și tu. spun arătând spre el (Jungkook).
-Woah! Serios ?! Și cum este? mă întrebă entuziasmat, mai entuziasmat decât când crezuse el altceva.
-Este super frumos. De la un joc, te face să vrei mai mult, și mai mult.
-Mă bucur. Ne-am certat foarte mult pentru ai da ochelarii și controller-ul pentru joc.
-Știu, mi-a spus. îi spun râzând. E nebună rău.
-E foarte nebună, hyung, m-a amenințat că dacă nu i le dau, mă bate. spuse Jungkook, râzând și el.
-Stați, ce?! Despre ce tot vorbiți? ne întrebă Jimin, privindu-ne nedumerit, el fiind total pe dinafară la ce discutam eu cu Jungkook .
-Taehyung s-a jucat aseară un joc pentru care i-am dat eu lui Ma-Ry ochelarii și controller-ul VR, adică nu s-a jucat ce credeam noi. îi explică Jk, pe scurt.
-Pentru un maknae, ai o minte foarte perversă. îi spuse hyung Hobi, venind lângă noi.
-Dar și Jimin a gândit la fel. De fapt, de la el a plecat ideea asta. se apără Jungkook.
-Păi nici el nu e departe de tine. îi spuse iar hyung.
-Nici tu nu ești diferit de noi. îi spuse Jimin, sărindu-i în spate și frecându-și pumnul de părul lui.
-Băieți, ce tot faceți? întrebă nonșalant domnul coregraf, intrând în sala, fiind obișnuit cu comportamentul nostru de maimuțe.
-Nimic! spuse Jimin, sărind jos din spatele lui hyung.
-Bine, bine, să zicem că vă cred. Taehyung, ți-ai mai revenit?
-Da domnule, sunt în forță! îi spun, ridicându-mă rapid și făcându-l să râdă.

19:00 -Nu mai pot, sunt rupt! spun, trântindu-mă jos, alături de Yoongi hyung, Jungkook, Jimin și hyung Jin.
-Ne-ați omorât azi. îi spuse hyung Hobi, domnului coregraf, "aruncându-se" lângă noi.
-Vă trece până mâine. ne spuse el, râzând, și aruncându-ne câte o sticlă de apă. Acum, hai, valea acasă!
-Nu-mi mai simt picioarele. spuse Jin hyung, masându-și picioarele.
-De parcă eu le-aș mai simți. îi replică Jimin.
-O baie fierbite ar fi perfectă acum. spuse hyung Namjoon.
-Alături de persoana iubită. îl completă Jimin. Băieți, eu am plecat. ne spuse, vrând să se ridice.
-Stai jos îndrăgostitule, tătic. îi spuse Yoongi hyung, prinzându-l de tricou pentru al opri, știind toți de ce vrea să plece așa rapid.
-Dar... vru el să spună.
-Nici un dar, dacă hyung spune să stai, păi stai. îi spun eu, luându-i apărarea lui hyung, vrând să-l enervez puțin pe domnul Jimin.
-Uite, vezi, el știe ce e aia respect, nu ca tine. îi spuse hyung, arătând spre mine. Așa te vreau, TaeTae. îmi spuse, bătându-mă pe spate.

                   Perspectivă Mary

21:15 -Doamne, unde o fi băiatul ăsta? Sau ce face? Oare a terminat sau încă repetă și eu îl terorizez ca proasta? mă întreb singură cu voce tare, privind telefonul. E a cincea oară când îl sun și nu răspunde! strig nervoasă la telefon, aruncându-l undeva pe canapea. O fi bine? Aish, Doamne! strig, trecându-mi mâinile prin păr, încercând să-mi potolesc lacrimile.
   Nemaiputând de nervi și îngrijorare, am luat iar telefonul, iar de data aceasta apelatul nu mai fu Taehyung, ci Jungkook, și dacă nici el nu avea să răspundă, era clar.
Conv. telefonică:
-Alo! Hei, Jungkook, sunt Ma-Ry.
-Da prostuțo, știu cine ești, doar te am salvată în telefon.
-Aa, da, am uitat...de fapt, voiam să te întreb dacă ați terminat repetițiile.
-Da, am terminat acum două ore. De ce?
-Și ați mai avut treabă, ceva la companie? Adică, mai sunteți acolo sau ați plecat?
-Noi am ajuns acum vreo oră acasă, de ce?
-Păi, am văzut că Tae nu răspunde la telefon și nici nu vede mesajele, așa că m-am gândit că poate nu ați terminat sau este cu voi...
-Nu Ma-Ry, nu este. Și cum adică nu-ți răspunde?
-Adică l-am sunat de vreo cinci ori și nu mi-a răspuns. Plus că, nici mesajele nu mi le-a văzut. Chiar nu știu ce să mai cred sau să mai fac dacă tu spui că ați terminat de mult și el nu este cu voi...
-Ma-Ry, stai liniștită, nu-ți face griji, poate s-a dus pe la magazin și a uitat să mai vină...așa mai face el, așa făcea și cu noi. Uite cum facem, o să-l sun și eu, și după te sun înapoi, bine?
-Bine...mersi...
-Așa...și stai liniștită, te rog, nu-ți face griji.
-Okay...aștept să mă suni tu, după.
Sfârșit conv.
   Doamne, sper să fie așa cum mi-a spus Jungkook și să nu fie nimic altceva mai grav. Doar...doar sper că Taehyung este bine...doar atât îmi doresc.