MBAD

60.Nu poti castiga mereu

" Prezentul este descompunerea viitorului? " -Corneliu Calciu-

"Maine o sa vina cineva sa va ia un interviu,la liceu."asta fusese vestea pe care profesoara de dans ne-o impartasise cu bucurie.Se pare ca niste oameni de la postul local,pe langa faptul ca ne-au filmat la competitie,au avut grija si sa fie in public la fiecare etapa,iar noi am fost norocosii ce le-au atras atentia.Din punctul asta de vedere ma simteam bine,dar tot nu resimteam bucuria victoriei mele la dansul solo sau faptul ca am ajuns in finala.Era ca si cand nu traiam in prezent si prezenta mea era doar una fizica.Seara cedasem iar din cauza absentei lui Jungkook,eram un esec jalnic.Ga Eun dormise la mine si am avut grija sa nu ma exteriorizez in fata ei prea mult,am facut asta dupa ce adormise.

Dimineata fusese una monotona si ma comportam in continuare ca o carcasa rece si goala pe interior,fiind absenta cu gandurile la ore.Incepea sa se mai incalzeasca vremea afara din ce in ce mai mult si ma descotorosisem de jacheta,ramanand doar in uniforma obisnuita bleumarin.Dupa patru ore obisnuite de curs am mers in sala de dans schimbata in hainele de repetitii,dar am avut grija sa ma aranjez cat de cat pentru a da bine la interviu.Nu voiam ca cineva sa ma banuiasca de faptul ca sufar din vreun motiv si ma neglijez.Baietii erau plictisiti si asteptau ca oamenii ce ne vor filma si ne vor lua interviul sa isi faca aparitia mai repede in timp ce eu priveam absenta bratara in forma de triunghi de la incheietura,atingand-o din cand in cand.Speram ca el sa vada interviul,dar intr-un fel nu doream asta de teama de a nu ma uri mai tare sau de a suferi.Era oricum plecat cu restul prin toata Coreea de Sud cu numeroasele concerte aparute in program,deci erau slabe sansele sa vada interviul care era dat numai la postul local...se presupunea ca trebuia sa renunt la ce ma lega de el,dar era mult prea greu de realizat lucrul asta.

"Astia cat vor sa se faca asteptati?" ceda Jae Hyun si eu zambisem stangaci,in timp ce Min Woo oftase si isi bagase telefonul in buzunar.

"Cine stie,poate nu mai au mult si ajung."ii raspund si el pufneste.

"Fac asta intentionat,suntem la cheremul lor,e evident."Se aude galagie pe holul pe care nu vine nimeni in mod obisnuit,dat fiind ca numai noi venim in partea asta noua a liceului.De aici trag imediat concluzia ca au sosit,mai ales cand aud chitaitul entuziasmat al profesoarei noastre.Le fac semn baietilor sa se ridice si zambim politicosi,salutand cand ei deschid usa.O femeie in jur de 27 de ani,slaba si scunda,vopsita intr-o nuanta de caramel ne zambeste cand le da explicatii celor doi barbati unde sa se pozitioneze si cum sa filmeze cand o sa incepem interviul.

"Sa nu aveti emotii,o sa decurga foarte liber interviul,nu sunt genul de persoana formala."ne impartaseste si zambesc la comportamentul ei degajat si apropiat noua.

"Unde stam?"Min Woo intervine si femeia ne face semn sa stam langa peretele gol,aproape de usa.

"Stati cum vreti,nu e nevoie sa va asezati pe scaune sau ceva."ne conformam si ma trezesc stand intr-o pozitie turceasca cu mainile impreunate in poala.Baietii stau de o parte si de alta a mea incercand sa para fericiti de interviu(se chinuie cam tare)."Oh,zambetele alea par cam crispate,nu e nevoie sa va comportati special pentru interviu."chicoteste femeia si ei isi scutura capetele stanjeniti."Cand totul e gata ma anuntati."ne roaga din priviri.

"Pai,cred ca e totul in regula,nu baieti?"intreb si ei aproba tacuti.

"Bun atunci,poti porni camera."se adreseaza rapid unuia din barbati.

Am ceva emotii,dar incerc sa fiu eu insami si sa las toate celelalte ganduri sa se duca unde vor ele,numai in capul meu nu.

"Ne aflam azi aici cu o trupa de dans,pe care am avut ocazia sa o vedem la Competitia de dans a liceelor,ce se tine in fiecare an.Este una foarte stricta dupa cum bine stiti."ochii ei se uita fix in camera de filmat,apoi planeaza asupra noastra."Haide sa impartasim si oamenilor numele trupei pentru inceput si ideea de la care a pornit el.Este unul foarte special."iau microfonul in mana si imi dau o suvita de par in spatele urechii,uitandu-ma la camera si las un suras sa imi scape.