"Orice eroare este un fost adevar." -Emil Cioran-
Imi petrecusem seara alaturi de Ga Eun,incercand pe cat de mult posibil sa astup starea de durere.Pozele de pe micul panou din camera au sfarsit intr-un plic,inapoi in birou.Cred ca imi face rau sa le vad de fiecare data,bantuindu-ma.Si totusi,cele din telefon au ramas acolo,nu am destul curaj sa le sterg,inca am speranta ca Jungkook va realiza ca nu am facut nimic gresit.
Peste doua zile,baietii vor pleca inafara tarii iar,pe cand eu nu stiu ce sa fac.Sunt prinsa intre dorinta de a ma duce sa dau buzna ca sa vorbesc cu el,sau sa repet coregrafiile alaturi de baieti.Prima idee pica din start dupa mai mult timp de meditatie.Nu numai ca voi da buzna cu speranta ca va vorbi cu mine,ci voi sfarsi data afara cu mai mare durere si chin vazandu-l,iar el nu se va mai putea concentra pe ce trebuie sa faca din cauza stresului provocat de mine.Toate orele de curs mi le-am petrecut bagata in portrete cu fata sa perfecta,iar spre suprinderea mea Ga Eun nici nu m-a intrebat ce fac,cred ca vrea sa imi lase spatiu suficient pentru a ma reface,daca sa ma refac este posibil.Vorbele profesoarelor mi-au trecut pe langa urechi fara sa retin ceva nici daca ma straduiam,iar faptul ca J-hope nu mi-a spus ceva de Jungkook m-a adus si mai rau in pragul oboselii.Acum ma aflu de doua ore bune in sala de dans a liceului,incercand sa rad la glumele spuse de Min Woo.Spre suprinderea mea,Jae Hyun a inceput sa se dea pe brazda,ba chiar sa imi zambeasca prieteneste.Timpul perecut impreuna in ultimele trei zile a dat roade privind aceasta construire a unei relatii de echipa intre noi."Ma mir cum de roscata aia nu a dat buzna aici pana acum."concluzioneaza,iar eu clipesc de cateva ori,apoi un zambet sau ce pare a fi o incercare de zambet isi face aparitia pe buzele mele.I-am propus sa vina aici,dar a refuzat categoric pentru ca Jae Hyun era aici,iar ea nu voia sa il deranjeze sau sa se intimideze iar in prezenta lui.In ultimul timp i-am observat mai bine comportamentul lui Jae Hyun in paralel cu al ei si culmea ese ca se potrivesc din mai multe puncte de vedere,dar niciunul nu pare sa observe asta.
"Ai vorbit cu ea vreodata in afara scolii?"il intreb,tragandu-mi mai bine picioarele in pozitie turceasca.
"De vreo trei ori in diverse imprejurari.De ce?"pare neatras de acest subiect.Iau sticla cu apa,desfacand-o.
"Nimic,eram doar curioasa."iau cateva inghitituri mari,asfel incat sa ma simt mai racorita.Timpul trece iar si coregrafia se perfectioneaza tot mai mult,aporape reusind sa o finalizam.Saptamana urmatoare vom trece la a doua coregrafie,avand deja avantajul ca am terminat-o pe asta mai rapid.Urmeaza cateva zile mai libere in care doar vom mai repeta putin,dar nu atatea ore ca pana acum.
Drumul cu autobuzul e la fel ca in ultimele zile:desenez,ma uit la poze cu greu si ascult muzica in timp ce geamul rece imi intampina tampla care se rezema de el.As putea sa rostesc fiecare actiune pe care o fac,fiecare interval de respiratie si fiecare clipit des,exact ca pe o poezie deprimanta.
"S-a despratit de tine,nu-i asa?Ti-am spus eu ca relatia asta nu iti va face niciun bine." vocea mamei e mustratoare si sunt nevoia sa departez putin telefonul de ureche,ca sa nu o aud.
"Sunt bine." oftez alaturi de ea.
"Mie prea dor de tine,stii ca nu vreau sa iti spun astea cu rautate.Sunt mama ta si stiu ce e mai bine pentru tine." clipesc de cateva ori din cauza unei lacrimi ce vrea sa cada.Imi e mult prea dor de casa si de mirosul mamei atunci cand ma ia in brate si rade alaturi de mine.
"Si mie.Poate prea mult." ii simt respiratia mai intrerupta si pot sa stiu ca se abtine sa nu planga.In ultima vreme starea asta se face cam des auzita,iar eu la randul meu o resimt pe pielea mea.
"Vino macar o saptamana.Trebuie sa te invoiasca de la liceu,doar poti duce scutire." As spune da cu toata inima,dar nici nu stiu pentru cand voi putea gasi un bilet de avion,sau daca profesoara de dans va fi de acord sa lipsesc tocmai in timpul perioadei de antrenament sau Jungkook...Dar as putea sa ma intorc fix in ziua in care vom incepe coregrafia la al doilea stil,iar dorul de ai mei se va dispersa o perioada.
CITEȘTI
MBAD
Fanfiction.....Must Be A Dream.... La inceput,visurile par imposibile,apoi putin probabile si in cele din urma inevitabile. Ai fost si vei ramane un vis.Dar cand se va termina acest vis?Cred ca niciodata.E exact ca un labirint,nu pot iesi,nu poti iesi,detinem...