MBAD

26.Caldura

"Bucuria e ciudata uneori:te inabusa,ca durerea." -Alexandre Dumas-

Stam si reflectam la unele lucruri pe care le simtim,de pilda,optimismul.Nu multi ne gandim la el,dar totusi multi suntem optimisti cand vrem sa trecem peste impasurile ce ne apar in cale.In cazul meu,optimismul este urmat de speranta unui viitor si lucruri mai bune.Speranta ma duce apoi cu gandul la iubire,iar iubirea aduce mereu cu ea un imposibil cat de mic,transformat in posibil.Cred ca toate lucrurile ajung sa fie posibile intr-o anumita masura,dar necesita timp pentru a deveni asa.Iubirea e un fel de targ:fa imposibilul sa devina posibil,alaturi de lucrurile marunte ce iti impletesc fiinta.Accepta defectele ce te inconjoara si transforma-le in calitati pe care sa le privesti intr-un mod optimist.

Scot din cuptor briosele cu ciocolata,pe care am invatat sa le prepar cu putin timp in urma,inainte sa vin in Coreea.Sunt o bucatareasca groaznica,dat fiind si ca nu ma descurc prea tare privind acest domeniu,dar imi place sa incerc sa fac prajituri.Ultimele incercari s-au dovedit chiar promitatoare,dar nu cred ca o sa dau cuiva sa incerce aceste rezultate finale.Singura ce a gustat a fost Ga Eun,care a urlat dupa sa ii mai fac placinta cu branza,dar a renuntat cand a vazut ca nu imi place sa fac lucruri la comanda.Mie dor de mancarea mamei,e un geniu culinar.Cred ca am inceput sa duc dorul foarte mult tarii mele si parintilor.Am vorbit de curand cu ei la telefon si a decurs mai bine discutia decat ma asteptam.Am fost insa avertizata sa am grija in privinta lui Jungkook,mama percepandu-l ca pe o vedeta ce nu ma ia in serios si de pe urma caruia voi ramane numai cu gusturi amare.Am lasat-o sa vorbeasca,stergand cu buretele cuvintele de genul la adresa lui.Nu are rost sa ma contrazic cu ea,mai ales cand ne aflam pe continente diferite si fusuri orare cu diferenta de sase ore,fiindu-mi naspa sa aleg si o ora potrivita la care sa vorbim,ca sa nu ii stric somnul,sau ea pe al meu.Presar zahar pudra peste briose,lasandu-le sa se raceasca pe farfuria din mijlocul mesei.Un batut in usa ma face sa ma deplasez cu sila pana in directia ei,aruncand pe scaunul din bucatarie,sortul patat de ciocolata.Ma uit pe vizorul mic,scanand o silueta unui baiat,ce isi trage pe cat de mult posibil sapca in josul fetei.-Clar e Jungkook.-

"Nu mi-ai zis ca vii."imi maresc ochii spre el,luata prin surprindere cand intra.

"Si nu te bucuri mai mult ca ma vezi,cand nu te anunt?"imi face cu ochiul,dandu-si hanoracul jos,ramanand doar in tricoul negru.- Pai daca ma anuntai,poate as fi avut grija sa ma aranjez cat de cat.Nu ma mai prindeai in ipostaza de bucatareasa,spun si eu.-

"Ce te face sa fii atat de sigur pe tine?"imi ridic o spranceana spre el,stiind ca nu suporta sa fie in felul asta tachinat.

"Recunoaste,ma placi mai mult decat imi arati."se uita la mine patrunzator,ridicandu-si colturile gurii,iar eu imi dau o suvita de par,in spatele urechii.

"Asa-i."spun sigura pe mine,pornind televizorul,iar el se aseaza langa mine pe canapea.

"Hmm,ce miroase asa bine?"se trezeste intreband,adulmecand cu nasul prin aer intr-un mod amuzant. -Sunt moarta-

"Nimic."spun,schimband canalele.Imi ia telecomanda din mana,facandu-ma sa ma uit la el.

"Vreau si eu din acel nimic."chicoteste,iar eu ma stramb crispata.

"Nu sunt prea sigura ca o sa iti placa.Nu sunt deloc buna la capitolul asta."murmur,iar el zambeste mai mult spre mine,jucaus.

"Asta ramane de vazut.Si oricum ar fi,e facut de tine,iar mie imi place tot ce are legatura cu tine."imi taie respiratia cu vorbele frumoase.-Bine,Jungkook.Primesti premiul pentru cel mai lingusitor si irezistibil iubit.-

"Ramai aici."il atentionez cu degetul aratator,in timp ce ma misc spre bucatarie.Primesc o inclinare a capului ferma,asigurandu-ma ca o sa intepeneasca in locul de pe canapea.