MBAD

67.Ai nevoie de impuls

"Nu exista prietenii si dusmanii vesnice,ci numai interese vesnice." -Winston Churchill-

~Jungkook~

Recunosc,imi era teama ca asa ceva se va intampla.La un moment dat,stiam ca ea va ramane doborata din cauza unor persoane ce au vrut sa isi apere interesele personale,fara ca macar sa ii ceara parerea sau sa o previna.Dar nu credeam ca momentul va veni atat de rapid.Pentru prima oara am vazut-o cu aripile taiate,cedand fizic si psihic,iar asta imi da un sentiment de a o proteja cu toate fortele de cei ce o ranesc neincetat.Numai un las ar fugi de responsabilitati fara sa le faca fata mai intai,am stiut ca e un las cand l-am vazut la spital.Si totusi,credeam ca lasul asta nu i-ar dori vreodata nimic care ar putea sa-i provoace suferinta ei,numai ca nu il cunosc.Prin singura privire ce a reusit sa mi-o arunce,am vazut numai gelozie,raceala si manie,atat a fost de ajuns sa imi pot da seama ca o place pe fata ce mi-a pus capac.Se pare ca si lui i-a pus capac,numai ca nu destul,iar asta imi da satisfactie.Nu mi-am pus problema nicio secunda ca Ally ar putea face ceva gresit fata de mine cand era in preajma lui,am incredere in ea si mai stiu ca ea nu s-ar uita la el in felul ala fara sa fie nevoie sa imi comunice,stiu.Ce vedea la el pana in  momentul prezent a fost doar o legatura de prietenie,nimic mai mult.Tot ce inseamna ea este atras de tot ce insemn eu,fara nimeni ce ar putea sa strice acest magnetism perfect.

Firele de par blond ii incadreaza chipul pal,patat de urme rosii lasate de plans,cand ochii i se lasa in jos lent si urechile sale imi asculta vocea.Suspinele au luat locul unei respirari lente,iar pieptul a incetat sa se zbata.Se pare ca un cantec si o perioada de nesomn au reusit sa o poarte intr-un somn adanc,sper eu,lipsit de griji.Cu un gest cautat si silentios,ma straduiesc sa o invelesc mai bine si sa o mut de pe pieptul meu,miscandu-i bratele mici ce m-au inlantuit pentru o scurta durata de timp.Ofteaza lent si eu ii sarut fruntea,peste parul moale si ii soptesc faptul ca este o luptatoare,iar dansul nu o va parasi,chiar daca ea va dori sa o faca.Cu parere de rau,parasesc dormitorul ei cel nou si inchid usa cu grija.Jos,Ga Eun ma asteapta cu buzele stranse si cute de ingrijorare pe chip.Acum vad cat de epuizata e si ma gandesc ca Ally nu e singura ce a obosit sa continue acest drum,cu totii am obosit.Strange cateva foi rasfirate,punandu-le intr-o mapa,dar nu indraznesc sa o intreb ce e cu ele.

"Am reusit sa o adorm."ii soptesc si ea zambeste trist.

"Fara tine nu ar face fata la toate astea,stii,nu?"eu neg ferm si ii zambesc in acelasi mod.

"Tu faci mai mult decat mine.O prietenie nu se compara cu o relatie,o prietenie ramane si dupa ce relatia se va incheia."murmur,iar ea pare sa mediteze.

"Asa sper."ma duc spre usa si ea ma conduce in pasi  lenti.

"Auzi,Jungkook?Daca ar fi sa alegi dintre versurile unei melodii legate de iubire si alta de prietenie pe care sa le scrii,ce-ai alege?"ochii ei au o nuanta profunda de meditatie,mana ei ramanand pe tocul usii.

"Banuiesc ca le-as imbina daca as putea si ar fi vorba de aceeasi persoana.Dar daca nu,as alege versurile care sa imi reprezinte starea cea mai puternica la momentul actual."ii zambesc si ies din casa,lasad-o cazuta in ganduri mai departe.

~Ga Eun~

A doua zi,cand ma intorc acasa inainte de liceu,o gasesc pe mama sorbind din cafeaua sa.Imi zambeste cald si lasa ceasca pe masa cu un gest grabit,inghitind rapid,in semn ca si-a adus aminte de ceva cand m-a vazut intrand.

"Ga Eun,ti-au sosit posterele comandate de pe internet.Am impresia ca ai primit unul bonus pe langa restul,cred ca daca nu ma insel e cu Salt sau Pepper cum il chema."