MBAD

7.Ceea ce vrem

"Ceea ce vrem sa facem,s-o facem atunci cand vrem;pentru ca acest "vrem" se schimba si are scaderi si amanari." -William Shakespeare-

Exista in viata noastra multe momente de tacere,dar stie cineva ce ascunde ea?Tacerea de cele mai multe ori spune multe despre adevaratele lucruri pe care le simtim,chiar daca nu intentionam asta.Sunt momente in care preferam sa abordam tacerea,cu scopul de amana sau incheia definitiv discutiile de care ne temem,sau de care ne-am saturat.Tacerea e un fel de 'nu vreau sa mai am de aface cu asta',sau'sunt atat de multe lucruri ce vreau sa le zic,dar nu pot'.Tacerea este insosita de cele mai multe ori de acea tensiune prezenta in aer,intre doua persoane.Urasc acea tensiune din aer in astfel de momente.Dar cand tacerea si tensiunea din aer sunt insotite si de acea privire,care spune atat de multe lucruri,dar totusi nimic,e foarte bulversant.Nu stii daca e mai bine sa pleci,sa te resemnezi,sau sa insisti.Privirea aia chinuitoare,care parca vrea sa-ti urle in fata atat de multe cuvinte,dar totusi prefera tacerea din motive total necunoscute,este cea mai cruda privire.Te priveste cu asa multa intensitate,de iti provoaca un gol in stomac pe care nu poti,chiar daca vrei sa-l faci sa dispara.Iar apoi tacerea,incet e inlocuita de frustrare,ca mai apoi acei ochi sa se uite in alta directie,in semn de nepasare.Dar in umbra aceasta a nepasarii,se ascund defapt cele mai intense sentimente.Renunta la tacere si spune ce gandesti si ce simti cu adevarat,numai asa poti sa obtii o parte din lucrurile pe care le vrei.

"Totul e ok?"tresar usor intorcandu-ma spre Jin si aprob usor din cap.-Nu cred ca e ok.De ce tacerea asta e asa sufocanta?-

Ma uit in directia baietilor care par a fi concentrati pe niste jocuri,incercand sa ii intalnesc privirea lui Jungkook.Sta pe unul din braturile canapelei,ascultand muzica la casti.Simt mana lui Jin peste a mea si zambesc usor la el.Are o privire usor ingrijorata,dar il strang de mana si pare sa se mai diminueze aceasta grija.

"Cred ca ar trebui sa plec."ii spun bland.

"Sigur,vin cu tine."nu ma intreaba de ce vreau sa plec,asa cum credeam.Chiar daca e usor nesigur,observ cum isi da seama ca nu vreau sa mai stau nicio secunda aici.

"Nu,nu e nevoie.Ma descurc singura."spun,dandu-i un sarut pe obraz.Zambeste,trasand mici cerculete cu degetele pe obrazul meu.

"Esti sigura?"murmura.

"Da,vorbim la telefon."zambesc spre el.Aproba usor si se uita la mine cum ma duc spre usa."Pa baieti!"ii distrag de la joc,iar ei zambesc,facandu-mi cu mana.Dar el nu o face.-De ce,Jungkook?-

Cobor scarile,incet,afundandu-mi mainile in buzunarele hanoracului.Imi amintesc brusc sa imi pun gluga in cap,inainte sa deschid usa,iar apoi ies afara.Aerul este racoros,facandu-ma sa tremur usor.Imi strang hanoracul mai bine in jurul gatului,injurand printre dinti.-Vreme afurisita.Mai si merg pe jos pana acasa.-

Pe masura ce merg pe strazile mai putin aglomerate decat deobicei,incep sa ma cufund in tot felul de ganduri si intrebari,toate invartindu-se in jurul lui Jungkook si a relatiei mele cu Jin,care pana acum merge foarte bine.Desi daca stai sa te gandesti totul de pana acum,incepe sa prinda contur exact ca un film sau o drama de la Tv.Cine ar fi crezut ca o fata ca mine ar putea avea o relatie cu un idol,avand in vedere regulile impuse pe acest subiect?Eu in niciun caz,dar uite ca lucrurile mereu iau o intorsatura ciudata.Pe masura ce pasii ma ghideaza spre strada pe care stau,realizez ca afara s-a intunecat si pufnesc frustrata.-Se presupune ca maine am zi de scoala si am de scris.-

Ajung in fata portii,impingand-o,iar ochii mei dau de o Ga Eun inghetata,cu dintii inclestati.Sta jos,pe micile scari ce duc in casa si ma priveste,dandu-mi senzatia ca vrea sa ii dau socoteala.Ma uit usor nesigura,daca ar trebui sa inaintez si sa o infrunt,sau sa ma intorc frumos la 180 de grade,ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat.Dar aleg sa o infrunt,deoarece nu sunt in filmele cu prosti.