MBAD

70.Imposibil de reparat

"Singura functie a memoriei este sa ne ajute sa regretam." -Emil Cioran-

Nici nu stiam ce cautam in biroul asta imens,pe o canapea din piele extrem de scumpa,in timp ce asteptam in tacere ca una din usi sa se deschida si cineva sa imi spuna ce se intampla cu adevarat.Tot ce se desfasurase cu minute in urma pareau evenimente atat de invechite si de neclare,ce faceau sa nu le pot percepe ca un om normal si in deplinatatea simturilor.Ma simteam incoltita intre patru pereti,fara vreo cale de scapare si aveam impresia ca totul este un vis din care urma sa ma trezesc usurata ca s-a terminat.Pe masura ce imi strangeam mainile in pumni pe genunchi,ma gandeam ca totul e o gluma proasta pe care va trebui sa o indepartez rapid,dar Ga Eun imi transmitea cu totul altceva.Avea un zambet imens intiparit pe fata,iar ochii ei explorau tot biroul in care ne aflam.Imi facea semne spre unele obiecte,iar eu ma cufundam tot mai mult in pielea alba ce scartaia sub jeansii mei.Usile biroului se deschisera,iar JYP isi facea aparitia imbracat intr-un costum elegant de culoare gri,ce ii venea perfect,dandu-i un aer impunator.Parul ii era aranjat intr-o creasta perfecta,iar zambetul de negociator se facu imediat vazut,speriindu-ma si mai tare.Nici nu am realizat ca ma ridicasem in acelasi timp cu Ga Eun pana sa ne faca semn sa ne asezam la loc,cat el isi ocupa locul in scaunul negru din spatele biroului masiv.

"Ma bucur sa va vad aici pe amandoua.V-am studiat cu mare atentie fisele si prestatiile pe care le-ati oferit."un nod mi se formase in gat in semn de autoaparare la cuvintele lui.

"Chiar am trecut?Nu mai trebuie sa dam nicio proba,nu?"Ga Eun e ca deobicei indrazneata,dar vad cum isi strange buzele nelinistita,din cauza emotiilor.

"Desigur,nu mai e necesara nicio proba.Maine,parintii vostrii trebuie sa semneze ca sunt de acord cu termenii privind contractul cu agentia,in privinta stagiaturii si desigur,e nevoie si de semnatura voastra."ma lua deja un val de ameteala.Totul era o nebunie din care nu aveam scapare.

"De ce eu?"rostesc involuntar,mintea mea eliberandu-se de povara gandului ce ma macina.Ochii lui se indreapta spre mine,sprancenele i se arcuiesc si un zambet ii infloreste.

"Buna intrebare,nici eu nu credeam ca o sa te vreau in agentia mea."imi raspunde.

"Si atunci de ce m-ati ales?"buzele mi se crispeaza si imi apas degetele prin materialul jeansilor.

"Presupun ca e o provocare pe care mi-am asumat-o.Nimeni nu a mai avut pe cineva fara trasaturi asiatice in agentia sa si am nevoie de ceva nou,care sa le arate si altora de ce sunt in stare.Ai un talent la care nu ma asteptam privind dansul,iar in prezent am mare nevoie de un stagiar pe pozitia aceasta.Imi place mult aspectul tau fizic ce arata fresh si inspira frumusete,iar cu ore de muzica vei fi capabila sa debutezi."ma ia total pe nepregatite.

"Nimeni nu va accepta pe cineva ca mine in industrie,chiar daca voi debuta.Voi trage agentia in jos."spun ferm,iar el chicoteste.

"Te indoiesti de deciziile mele?Sau nu ai incredere in tine?"mainile i se impreuneaza pe suprafata lucioasa si imaculata a biroului.

"De niciuna,spun numai ce consider."

"Semneaza si nu vei regreta.Ai timp pana maine sa te decizi."ma avertizeaza."Nu sunt genul de persoana care sa se roage de cineva,mai ales de o adolescenta.Sunt dispus sa imi asum riscurile si sa iti ofer toate conditiile pentru a te realiza si de a avea succes.Decizia iti apartine."ma face sa privesc situatia ca pe ceva cat se poate de serios,dar nu inseamna ca nodul din gat mi-a disparut.

"Parintii mei nu pot semna,sunt in Romania."

"Atunci nu ne trebuie decat un tutore legal in Coreea,care sa semneze pentru tine.Si parintii tai trebuie sa isi dea acordul prin fax sau e-mail."continua cu seriozitate.