"Sarcina ta nu este sa cauti iubirea,ci doar sa cauti si sa gasesti toate barierele dinlauntrul tau pe care ti le-ai construit singur pentru a te feri de ea." - Rumi -
Ma simt ciudat,foarte ciudat.Imi pun o serie de intrebari fara sa obtin macar un raspuns la ele,iar toate intrebarile includ in ele un singur subiect-Jin.E exact ca senzatia aia cand esti mic si primesti o jucarie la care ai ravnit mult timp,iar dupa ce te joci cu ea o perioada,constati ca nu are nimic special cu adevarat si o arunci intr-un colt al camerei,urmand sa o uiti.Asa ma simt acum,ca o jucarie parasita.Nu e ca si cum m-as fi asteptat sa fiu foarte importanta pentru el,dar nici nu ma asteptam sa ma ignore asa brusc.Ce am facut sa fie asa distant si rece?Ma simt nedorita,poate ar trebui sa renunt ..Oftez usor,fara ca nimeni sa ma auda,si-mi sprijin capul in palma,aproband din cand in cand ce zice profesoara,dar fara sa inteleg sau sa fiu atenta defapt la ce zice.Ga Eun rade usor de un coleg ce incearca sa spuna ceva,dar nu inteleg ce.Nici nu stiu daca am auzit vreo propozitie pana la capat toata ora.Ma uit in jur scanand fetele celorlalti,cautand un subiect pe care sa ma fixez si sa uit de gandurile mele puerile.Intalnesc privirea unui tip ce sta fix in banca din dreapta mea,care ma priveste cu o spranceana ridicata si o expresie ingamfata.Ma incrunt usor confuza si revin la a sta cu capul sprijinit in palma.Ciudat cum nu l-am observat pana acum pe acest tip,adica vreau sa zic-sta fix cu banca langa a mea si nu ne despare nici macar un metru.Probabil,am fost prea ocupata prin a nu-mi pasa de ce se intampla in jurul meu,asta si viata agitata din ultima vreme.Cred ca lucrurile incep sa ma copleseasca in ultima vreme,lucru de care m-am temut cel mai tare.Dorul de acasa a inceput sa apara,iar mama nu face decat sa inrautateasca situatia.Ne rezumam la cateva sms-uri pe zi,dar nu rateaza ocazia sa imi zica in fiecare zi 'daca nu te-ai acomodat,poate ar fi bine sa te intorci' sau 'imi e asa dor de tine,cand vii acasa?' si multe altele care nu fac decat sa ma strapunga fix in inima.Dar ce nu intelege ea este ca nu vreau sa ma intorc acasa.Chiar daca imi e asa dor de ei,nu m-as simti ok sa fiu acolo iar.A fost o perioda foarte grea pentru mine acolo,nu din cauza lor,ci din cauza oamenilor din jur.Aici chiar daca nu m-am acomodat cum trebuie,ma simt mai ok,iar poate intr-o zi ma voi simti perfect.Iar pe de alta parte sunt sentimentele mele ce nu au intarziat sa apara mai mult sau mai putin fata de Jin,dar stiu bine ca trebuie sa tin asta pentru mine si ca nu se va intampla nimic niciodata.Si este asa frustrant sa tot astepti atentie de la el in ultima vreme,dar poate e mai bine asa,si sentimentele vor disparea in loc sa se amplifice.Si mai este si problema cu Ga Eun-as vrea sa ii zic atat de mult ce se intampla cu mine,dar nu pot..este chiar atat de gresit ce fac?Prostii..cred ca sunt doar o penibila ce nu a dat inca de adevaratele probleme si isi bate capul numai cu tampenii.
Strang telefonul in mana,jucandu-ma cu el doar,privind in gol.Timpul se scurge mult prea greu cand vrei ca el sa treaca,ironic.Ma opresc din a-l invarti in palma,cand simt vibratia unui sms.Il intorc cu ecranul spre mine si vreau sa deblochez telefonul,dar ma simt retinuta.Asta si profesoara care pare sa fie deacord cu mine si nu vrea sa il deblochez.
"Fara telefoane in timpul orei,tu de acolo!"ma atentioneaza,scotandu-ma din lumea mea.Toti se intorc cu fata spre mine,iar eu las stanjenita telefonul pe marginea bancii,cu un usor tremur al mainii.
"Scuze."murmur,iar profesoara revine la explicatiile ei.Ga Eun se uita intrebator spre mine,iar eu ii fac semn ca nu am chef sa vorbesc acum,fapt ce o face mult mai confuza si intrigata.Se aude soneria,iar ceilalti se ridica,in timp ce profesoara pleaca din clasa.Ma uit spre telefonul de pe banca si-mi intind degetele spre el tematoare.-Ce o mai fi oare acum?-
*Azi vin sa te iau din fata liceului.Trebuie sa discutam.* -Jin
Ce discutie necesita sa vina sa ma vada,dupa atatea zile in care de abea a scos vreun cuvant,doar cateva distante?Asta face ca stomacul meu sa inceapa sa se stranga mai tare.Imi bag telefonul in buzunarul sacoului,clipind de cateva ori,intorcandu-ma cu fata spre Ga Eun care pare sa ma examineze in detaliu.
CITEȘTI
MBAD
Fanfiction.....Must Be A Dream.... La inceput,visurile par imposibile,apoi putin probabile si in cele din urma inevitabile. Ai fost si vei ramane un vis.Dar cand se va termina acest vis?Cred ca niciodata.E exact ca un labirint,nu pot iesi,nu poti iesi,detinem...