# I-am vazut acolo,inconjurati de fani ce le strigau numele.Aeroportul era plin de ei si de aparatele lor de fotografiat ce cautau sa ii surprinda in toate unghiurile posibile.Dar ceva era schimbat,ei nu zambeau si nu se uitau spre fanii lor ce ii strigau disperati.Erau obositi,tensionati si stresati de vocile lor,incat nu schitau nicio expresie ce ar trada afectiunea pentru ei.Era ca si cand afectiunea nici nu exista,voiau sa fie lasati in pace si sa plece de acolo cat mai repede.La un alt strigat prietenul ce obisnuia sa rada cel mai tare in fata fanilor,s-a uitat deranjat in directia de unde provenea sunetul ce il scotea din sarite si schita un zambet fortat ce nu ii apartinea.Corpul i se tensionase la fel ca celorlalti de langa el si din cand in cand isi mai aruncau cate un ochi la fani,apoi vorbeau intre ei,neluand in seama toate strigatele pline de fericire.Nu erau pe scena si nici la vreo emisiune ca sa afiseze expresiile radioase si impecabile ce erau menite sa te vrajeasca si sa te pacaleasca,intrandu-ti pe sub piele.Acum,puteau sa se debaraseze de mastile fara cusur si sa fie ei insasi,persoane care nu te cunosc,nu au de ce sa iti acorde atentie si nu au de ce sa le pese de ce este in jurul lor.Tot ce vor ei este sa scape de toata stralucirea si atentia de pe scena si sa revina la atitudinea obisnuita,cea care te face sa realizezi ca totul este menit sa fie o minciuna,un dus rece si o gluma proasta ce te zdruncina.Te amagesc prin zambete,prin gesturi si vorbe,iar tu ai tendinta sa ii crezi si sa te implici mai mult decat este cazul,dar nu te invinovati,toti pica in plasa lor.Tu trebuie doar sa iti joci rolul in jocul lor aparent inocent,dar incredibil de dureros,asa trebuie,asa este.Unul din ei insa,m-a surprins.Era parca singurul ce nu vorbea si nu arata atat de obosit ca restul.Statea in coada lor,resemnat si afisa o expresie destinsa,lejera si arunca zambete fara ca macar sa fie bagat in seama de fani.Dar nu erau zambete fortate sau ca cele ce le arata pe scena,erau zambete sincere,timide.Pentru o clipa,inima mi s-a strans,aveam impresia ca el va fi ca restul,sau macar va afisa o expresie trista,asa cum credeam ca este in adancul sau.Dar nu era asa,el era impacat pe interior,cel putin asa imi dadea mie de inteles.E posibil si ca asta sa fie o masca pana la urma,pe care nu o voi putea descoperi sau scoate vreodata.Continua sa fie incredibil de frumos,mereu trebuia sa fie asa,dar ceva din mine spunea ca el trebuie sa fie mai special in ochii mei,fata de restul.O masina parcase in graba in fata aeroportului,iar ei s-au pus in miscare,cu privirile in jos,total nepasatoare.Fanii strigau in continuare,ba chiar spuneau ca ii iubesc.Ghici ce au facut ei ca raspuns?Nimic.Si-au continuat drumul fara sa se uite in jur,mai mult pufnind si s-au urcat in masina ce a plecat la fel de rapid,pe cum a venit.
Ce am vazut eu a fost dureros,dar din pacate a fost doar purul adevar.Ei nu realizeaza cu adevarat ce impact si ce consecinte au aceste schimbari de comportament si aceste masti pe care le afiseaza cu profesionalism in fata fanilor.Unii fani,cu siguranta au renuntat la ceva important pentru ei si pentru persoanele din jur,numai ca sa poata veni la aeroportul ala sa ii vada.Pentru ei,acea intalnire cu idolii,acea privire din departare si acel strigat,a fost cel mai bun lucru care li s-a putut intampla in viata lor obisnuita,lipsita de insemnatate.Pentru ei,o singura privire si un singur strigat,a insemnat un mesaj si o afirmare luata cu timiditate,care avea ca scop sa le arate lor,ca exista si ca ii iubesc mai presus de restul.Ei vor doar un zambet din partea lor,care sa le dovedeasca inca o data ca la randul lor,ei conteaza.Dar daca zambetul ala nu apare,asta ii distruge.Si nu vorbesc de fanii aia pe care tu ii consideri copii naivi,vorbesc de fanii ce sufera de probleme ce ii apasa pe umeri,vorbesc de fanii ce prin ei,prin idolii astia pot continua o lupta pe care oamenii orbi din jurul lor nu sunt in stare sa o vada.Sunt fani ce nu pot ajunge la concerte,dar ca prin minune,intr-o zi,au sansa sa ii vada.Dar daca sansa aceea s-a nimerit fix in ziua in care eu i-am vazut cum au reactionat ca si cand nu ar fi existat?Toate visele lor si sperantele se destrama cat ai clipi,printr-o singura respiratie.Fanii ii privesc pe internet si pe unde apuca,uitand pentru cateva momente de suferintele si neintelegerile ce roiesc in jurul lor.Sunt fani ce sunt singuri,nu ma refer la orfani sau la cei ce nu au posibilitati,ma refer la cei care chiar daca au o familie ce pare fericita,la prieteni ce par sa fie langa ei,ei defapt nu sunt altceva decat singuri.Se simt goi pe interior si constata ca prietenii sunt falsi,ca parintii nu le asculta apasarile deoarece ei nu vor sa le spuna,pentru ca nu se simt in largul lor,de teama de a fi judecati.Dar intr-o zi,ei va gasesc pe voi,idolii.Ii hraniti cu sperante cu rasete cu sentimentul ca nu sunt singuri si ca sunt iubiti,ii faceti sa treaca peste zilele grele cu gandul ca o sa va poata intalni candva ca sa va multumeasca,apoi le aruncati o galeata cu apa rece pentru a le arata ca mereu vor fi singuri,chiar si cand cred contrariul.Fanii aia,o sa revina la viata lor pe care o considera jalnica,o sa planga din cauza voastra,o sa ajunga sa va urasca si o sa se inchida si mai mult in carcasele lor reci.Unii or sa se dea batuti si niciodata nu vor fi adusi inapoi sau adusi in conditia buna in care erau,cand erau vrajiti de voi.Dar totul va fi prea tarziu pentru a a repara greselile,nici macar nu o sa stiti vreodata cat rau si cata fericire puteti cauza.Totul e de ochii lumii,stiu.Dar macar pentru o clipa incercati sa vedeti ce este cu adevarat in spatele fanilor ce vi se par agasanti si pentru o secunda macar inchipuiti-va cum ar fi sa fiti ei.
Am crezut ca l-am cunoscut pe Jungkook,dar dupa un timp m-am intrebat daca totul a fost in mintea mea sau chiar m-am inselat.Nu am avut de unde sa stiu cand purta si cand nu o masca,dar stiu sigur ca in unele momente,in momentele in care eram numai noi,fara sa mai conteze nimic altceva,imi daruise o parte din adevaratele lui ganduri si sentimente,adevaratul el.Am fost naiva?Am fost slaba?Poate,dar am fost sincera si tind sa sper si sa cred ca el a fost cine pretindea a fi,baiatul care ma iubea.Nu l-am condamnat ca m-a parasit,am inteles ce a fost in sufletul sau dupa o perioada grea,in care am continuat sa ma zbat cu demonii mei.Dar m-am intrebat,oare a fost usor?Totul a putut fi sters atat de rapid?Mi-as dori sa nu fi fost,ca eu sa nu fiu o oarecare in mintea si sufletul sau.Pentru mine,totul a fost sincer,el a fost cel mai important lucru pe care l-am atins si avut vreodata,chiar daca totul s-a terminat dupa ce mi-am zis ca nu va avea sfarsit.Eu nu am uitat si nu o sa uit ce a insemnat si ce continua sa insemne pentru mine,pentru ca adevaraul este ca nu il voi uita prea curand.O sa continui sa sper si sa astept,iar intr-o zi poate tot ce a fost in trecut,va reveni la mine pentru un nou inceput,unul fara ascunzisuri,fara obstacole inutile si fara copilarisme.A fost genul ala de iubire inocenta pe care toti au avut-o candva,pe care nu o voi regreta.Dupa toate acestea,am ajuns la concluzia ca in viata mea trebuie sa existe o schimbare.Voi deveni o persoana matura,puternica,luptatoare si chiar daca voi avea un gol ce nu va putea fi umplut decat de el,voi continua sa ma zbat si sa le alin durerea persoanelor ce ma vor privi din afara scenei.Voi refuza masca,in favoarea sinceritatii,pentru ca am fost un fan si am suferit.Pentru fanii mei,vreau sa fiu un refugiu sigur,ce nu le va arunca nicio galeata cu apa rece in cap,vreau sa fiu o persoana prin intermediul carora ei pot spera.Le voi oferi bucati din mine prin munca si ii voi asculta cand vor avea nevoie,deoarece e timpul sa dau inapoi ce mi-a fost dat,numai ca voi alege sa nu le dau partea dureroasa.Sunt deja destui ce ofera partile dureroare dupa cea fericita.#
"Esti pregatita?"strang manerul usii cu o mana,iar cealalta continua sa stea pe valiza incarcata.Cu o gura mare de aer imi gasesc forta sa o privesc pe fata ce mi-a fost cea mai buna prietena in tot acest timp si care continua sa fie alaturi de mine.
"Sunt."Povestea mea capatase un alt curs,nicidecum un sfarsit.
Va urma...
Vreau sa va multumesc voua,celor ce mi-ati citit creatia si m-ati facut sa ma simt cu adevarat bine si fericita pentru ca munca mi-a fost apreciata.Nu m-am asteptat ca MBAD sa aiba vreodata atatia cititori,sincer,dar ma bucur atat de tare ca am atras atentia unora cu ea,incat nu ma pot exprima pe cat as vrea in cuvinte.Nu ma asteptam nici sa o finalizez in mai putin de un an,e ceva incredibil.MBAD nu a fost menita sa fie o carte dupa cum am mai zis.Totul a pornit de la o simpla idee de a ma gandi la un scenariu inainte de orele obisnuite de somn si asa am patruns tot mai adanc in scenariul asta,pe care mi-am facut curaj sa il transform in ceea ce ati vazut aici.Alaturi de mine,voi ati reusit sa patrundeti intr-o lume pe care orice fan si-ar dori-o.Numai ca aici vine partea draguta,MBAD in scenariul meu nu se sfarsea aici...:))Mi-am impartit visul in doua parti,partea intai deja s-a terminat,acum urmeaza partea a doua,anume TOM.Nu va spun mai multe de TOM si de la ce vine abrevierea,o sa vedeti cand voi posta prefata maine sau duminica.Ce pot sa va spun si va rog sa intelegeti este ca am nevoie de o pauza,pentru ca am liceu si deja m-am dat peste cap cu postatul saptamanal si temele si vreau un moment de calm;pe langa asta,mai am si o carte ce nu are legatura cu kpop si vreau sa postez macar 2-3 capitole,pentru ca nu am mai dat pe acolo de luni de zile.Presupun ca o sa postez undeva spre inceputul lunii mai la TOM,pana atunci o sa vedeti prefata si trailerul ce va urma,la care Cercetasul meu m-a suportat 3 luni sa ii dau indicatii in putinul timp pe care l-am avut.:))TOM este a doua si ultima carte a povestii dintre Ally si Jungkook.Si da,nu va mint,nu am scrise capitolele la TOM:))o sa le scriu cand o sa incep sa postez.Cert e ca actiunea e stabilita pentru ca a fost gandita cu luni de zile in urma.
Mi-as dori ca acum la sfarsit sa va aud parerea si voua,cei care nu comentati deobicei.Va multumesc din tot sufletul inca o data,va pup si va iubesc.Bye:*-Ally
CITEȘTI
MBAD
Fanfiction.....Must Be A Dream.... La inceput,visurile par imposibile,apoi putin probabile si in cele din urma inevitabile. Ai fost si vei ramane un vis.Dar cand se va termina acest vis?Cred ca niciodata.E exact ca un labirint,nu pot iesi,nu poti iesi,detinem...