36.Usurata

804 80 9
                                    

"Sunt fericiri in care nu mai crezi.Ele vin ca o lovitura de traznet si te mistuie." -Honore De Balzac-

 ~Ally~

Mirosul familiar imi umplea narile intr-un mod care ma facea sa expir usurata.Usurata ca el era aici si ma proteja iar cu bratele sale ce nu voiam parca sa-mi dea drumul.Ca si cand ceva ameninta sa ma rapeasca de acolo,asa de mare era presiunea exrcitata de ele.Respiratia sa imi gadila firele de par razlete din varful capului.Cand mi-am ridicat privirea spre ochii sai negri care nu voiau sa clipeasca nicio secunda,am stiut ca totul este real.Ca ce simt acum nu se mai sfarseste si pot sa ma odihnesc fara frica si fara prezenta cosmarurilor ce il au pe el in centru.Simteam ca trebuie sa ii spun ceva,lucrul de care ma ferisem pana acum sa il recunosc.Lucrul pe care il simteam pana in maduva oaselor si care m-a bantuit perioada asta cat zece ani sau chiar mai mult.Asa ca am luat o gura mare de aer si am scos cuvintele printre buze lent,ca sa nu fie nevoie sa mai repet a doua oara.

"Te iubesc."ochii sai se maresc brusc,iar eu il privesc fascinata,fiindu-mi frica de raspunsul sau.Daca el nu simte asta,sau nu simte nevoia sa mi-o spuna acum?Isi umezeste buzele,mangaindu-mi cu varful degetelor obrazul,facandu-ma sa resimt mici unde de electricitate.

"Eu..."incepe si nu isi gaseste cuvintele,iar eu ma uit cu o oarecare teama in suflet catre ochii sai.

"Daca nu-"incep eu cu inima deja stransa,cand ma opreste.

"Nu,doamne nu,nu e asta.M-ai luat prin surprindere,adica nu ma asteptam sa-"spune agitat fara sa imi dea drumul.

"Nu te asteptai sa te iubesc?"zambesc cu stangacie.

"Nu,nu ma asteptam sa spui tu asta prima."zambeste,lipindu-si fruntea de a mea.Imi inchid ochii,simtindu-i respiratia calda ce imi bate direct in fata."Te iubesc."sopteste,apoi isi lipeste buzele de ale mele intr-un mod tandru,apoi cand se dezlipeste se uita direct in ochii mei.

"Baietii chiar nu s-au lasat pana nu ne-am impacat."spun timida,iar el chicoteste.

"Nici nu ai idee."

~Suga~

"Crezi ca au discutat?A trecut deja o ora de cand stau acolo."intreaba Jimin putin infrigurat.Aiuritul si-a uitat geaca inauntru.

"Nu cred ca stateau acolo holbandu-se unul la altul fara sa spuna ceva."ii raspund,iar el zambeste.

"Amandoi sunt cam aerieni si incapatanati,ma astept la orice."ofteaza Rap Monster,iar eu nu ma pot abtine sa nu il aprob printr-un gest.Astia doi s-au gasit perfect privind comportamentul si multe chestii ce le au in comun.Cateodata e chiar infricosator.

"Si cum iti scrii versurile?"Ga Eun clipeste iar curioasa langa mine.La prima vedere chiar pare o fata rece si cool,dar dupa ce realizezi ca este fanul tau ajungi la concluzia ca nu mai poti scapa de ea.Nu pot sa mint ca nu e frumoasa,pentru ca este,dar comportamentul ei prea entuziast e deranjant.

"Nu am un mod anume.Pur si simplu inspiratia vine si simt nevoia sa-mi transpun gandurile."ii spun pe un ton plictisit,tragandu-mi pe ochi mai mult fesul.

"Oh."zambeste pentru ea,putin cam reticenta din cate observ.Oare si-o fi dat seama ca este putin cam enervanta in acest moment de se comporta asa retinuta?

"De ce ma intrebi de versuri?"ea se uita la mine nedumerita ca si cand nu se astepta sa ii pun eu o intrebare.

"Nu conteaza,doar am intrebat."incerca sa evite subiectul,incalzindu-si mainile cu aerul din gura sa.Se misca exact ca un pinguin din cauza frigului.Si poate nu imi sta in caracter deobicei,dar ceva ma face sa imi dau jos fularul de la gat si sa i-l intind.Ea se uita la mine ciudat,nevenindu-i sa creada.

MBADUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum