MBAD

30.Inca nu vrea

Hei,am revenit asa cum v-am promis.Insa,inainte sa cititi vreau sa imi cer scuze,dar nu voi putea sa postez deloc sambata sau duminica,am mult prea multe de facut,iar programul nu imi permite sa scriu alt capitol.Insa promit sa ma revansez pe viitor.Sper ca ma intelegeti,nici mie nu imi convine situatia,dar nu am ce face.Ne auzim vineri :o3 Bye:*-Ally

"Intai trebuie sa cunosti bine intunericul ca sa poti aprecia lumina." -Madeline L'Engle-

-Pleaca.Pleaca.Pleaca.- asta e tot ce am in minte cand ma dau cu pasi rapizi inapoi,simtindu-mi lacrimile din ce in ce mai fierbinti.Sunt blocata,nu pot articula niciun cuvant,vocea sa cu tonul atat de ridicat fiindu-mi impregnat in minte si in timpane.Parca o bucata din mine ar fi fost rupta in momentul in care el a fugit de mine,iar acum bucata sfarseste pe jos,calcata in picioare de pantofii sai.Cum se poate narui totul intr-o fractiune de secunda?Ce s-a intamplat cu increderea sa in mine?Nu as fi in stare niciodata sa imi bat joc de sentimentele lui,de sentimentele mele...Ceea ce a ajuns sa insemne pentru mine este peste limita pe care as fi putut sa mi-o imaginez vreodata.Si acum,persoana la care tin cel mai mult imi cere sa plec.Atata durere provocata,fara ca macar sa fi facut ceva.Cu durerea sfasietoare din piept si in ciuda dorintei mele de a ramane in acel loc,cat mai aproape de el,din respectul ce il port si din dorinta de a-l multumi,plec.Cu umerii tremurandu-mi,iar suspinele iesite printre buze in mod neincetat,inchid usa ce duce spre acoperis,lasandu-ma pe vine,ducandu-mi mainile peste fata.Pasi rapizi ce urca pe scari se fac auziti,iar eu nu ma clintesc,nici macar nu ma sinchisesc sa ma uit.La scurta durata pasii ajung putin mai jos de mine,iar un glas socat ma face sa ma uit cu vederea blurata si buza tremuranda.

"Ally,ce s-a intamplat?!"Rap Monster este atat de ingrijorat si totusi surprins cand ma vede.Ma ridic de jos,coborand cateva trepte,pana cand ajung in dreptul sau,iar el isi intinde bratele sa ma ia in brate,cu scopul de a ma consola.Apuc in pumni materialul sacoului sau,incepand sa plang disperata cu fruntea lipita de pieptul sau.

"Jin a-a venit s-si mi-a spus aia...iar Jungkook...ma uraste!N-nu am facut nimic!"lacrimile curg si mai tare,iar el traseaza pe spatele meu linii circulare.

"Ally,nu pot sa te inteleg daca nu te calmezi.Jin mi-a zis sa vin aici,dar nu am inteles ce s-a intamplat."imi ridic fata spre el,desprinzandu-ma din imbratisare,scuturandu-mi capul.

"E-el trebuie sa fi inteles totul pe dos."suspin,iar mana lui Rap Monster se aseaza pe umarul meu,privindu-ma cu ochi blanzi.

"Spune,uita pentru o clipa de ce e inauntru si zii."ma indeamna,iar eu oftez vrand ca totul sa fie doar un vis,un cosmar din care sa ma trezesc cu Jungkook alaturi zambindu-mi.

"E-eram afara asteptandu-l pe Jungkook,iar Jin a aparut dintr-o data,spunandu-mi ca inca tine la mine si multe chestii fara sens.I-am spus clar ca nu mai vreau nimic,dar Jungkook a aparut brusc in spate si nu stiu ce a inteles.Am fugit dupa el...dar a inceput sa tipe la mine.Nu vrea sa ma mai vada,iar eu nu stiu ce sa fac.Doare asa de tare."suspin iar,ochii lui marindu-se."Nici nu ma lasa sa ii explic."

"Uite ce e,mergi acasa,incearca sa te calmezi,iar eu voi vorbi cu el."zambeste spre mine cu mila,iar eu imi scutur capul.Cum as putea pleca in situatia asta,cand tot ce vreau e sa vorbesc cu el?

"Nu."ma incrunt.

"Va fi bine in scurt timp,iti promit."sopteste,iar eu ma uit in ochii sai,sperand ca totul sa fie bine.Nu stiu cum as suporta gandul ca Jungkook nu mai vrea sa ma vada si maine.Aprob muta,coborand scarile fara sa ma mai uit in urma.

~Jungkook~

"Ally nu a facut nimic,Jungkook.Esti doar suparat,nu gandesti limpede."cuvintele astea ma fac sa ma simt si mai tradat.Si Rap Monster ii ia partea.Stiu bine ce am auzit,de ce ii ia ei partea cand tot ce fac eu e sa simt atata durere si gustul asta amar?!