MBAD

51.Propunere de plecare

"Lucrurile cele mai pretioase din viata nu sunt acelea procurate cu bani." -Albert Einstein-

Nu cred ca o sa imi pot explica mie vreodata cum m-am simtit in momentul in care am realizat cu adevarat ca tin cheia catre inima sa,dar minte sa explic unui om ce m-ar privi crucis la ce stare de euforie aveam.Am luat acest simbol al iubirii sale si modul in care mi-a oferit inima sa,ca pe o garantie de viitor,la care nu indrazneam sa ma uit,de frica sa nu se naruie.Nu mai statuseram mult in locul acela rupt de realitate parca,am fost nevoiti sa plecam pe acelasi drum din cauza activitatilor sale programate...dar nu inainte sa ne spunem ca vom mai veni aici,un fel de loc al nostru asigurat si neatins de nimeni.Nimeni care ne-ar putea distruge sperantele si invada spatiul.

Zilele urmatoare au trecut parca fulgerator de rapid prin fata mea,incat ajunsesem sa incurc zilele intre ele,ramanand parca ori mai in urma,ori mai inainte cu timpul.Am ajutat-o pe Ga Eun la cafeneaua tatalui ei(fie vorba intre noi m-am ales si cu servire pe gratis) si am discutat despre vietile noastre si ce aveam de gand sa facem mai departe.Sincer,nu am stiut ce sa ii raspund,probabil voi continua sa studiez la liceul asta si sa fac parte din trupa de dans a liceului,dar dupa nu stiu nimic.Nu stiu daca voi parasi tara in favoarea locului natal,nu stiu ce facultate voi urma macar,sau ce se va intampla cu totul din jurul meu.Multi ar spune 'e la liceu si nici macar nu stie ce vrea sa faca pe viitor' sau 'mai bine ai alege ce vrei sa faci cat mai repede',dar ce pot sa fac daca oricat m-as stradui totul in fata mea e pur si simplu blurat sau cateodata imi vin in cap mii de idei privind ce voi face si niciuna concreta sau sigura sau care sa ma atraga cu adevarat...Ga Eun se timorase oarecum la subiectul asta,spunand ca nici ea nu stie,dar ochii o tradau,banuiam ca are ceva in cap,dar nu vrea sa spuna cu voce tare nici macar daca ar fi singura in camera.Banuiesc ca nici ea nu se grabeste si vrea sa isi dovedeasca ei insasi ce va vrea sa faca,inainte sa recunoasca.La orele de curs,fusesem mai activa decat deobicei,m-am bucurat chiar ca am putut sa ma duc la o ora din cursul de arte plastice din nou,urmand insa ca restul din viitor sa fie in continuare suspendate pentru mine.Am incercat totusi sa alung aceasta neplacere prin caietul meu de schite mereu prezent cu mine,unde imi asterneam povestea in fiecare zi cand prindeam cate putin timp.Min Woo se mai calmase dupa acea zi oribila din viata sa,dar bineinteles ca mai avea momente in care pica intr-un vid,neutru sau chiar mahnit,dar isi alunga rapid aceste momente,incercand sa para normal in ochii mei si ai lui Jae Hyun.Il apreciam cu adevarat pentru taria sa,in fiecare zi imi dovedeste frumusetea caracterului sau pe care eu stiu ca nu as putea sa o am vreodata,si nu pentru ca nu vreau,ci pentru ca asa sunt.Jae Hyun se intelegea de minune cu Ga Eun,nu erau ei prea lipicioasi in fata noastra si nici nu se exteriorizau,cel putin Jae Hyun nu arata asta,de la Ga Eun mai scoteam cate ceva expresii specifice.Ma bucuram enorm pentru ei ca erau impreuna,iar Ga Eun surprinzator nu mai pomenise numele lui Suga de saptamani bune,ceea ce era un lucru de neconceput inainte,dar am spus ca poate a venit vremea sa treaca peste stadiul acela de fan infocat si sa se concentreze pe realitate si iubitul ei actual.Relatia mea cu Jungkook decurgea normal si pe zi ce trecea ne consolidam mai mult,punand cate un strop de iubire in fiecare lucru pe care il faceam si fiecare cuvant.Am ajuns in stadiul de a comunica doar printr-o singura privire,ba chiar ne trezeam in situatiile comice de a ne da sms-uri si apeluri in acelasi timp,ca si cand am fi telepati.Presupun ca asta este efectul iubirii,una ce nu a suferit nicio transformare in mod negativ,ci din contra iubirea noastra a crescut mai mult.Sunt unele relatii in care iubirea scade pe masura ce relatia creste,dar la noi nu va fi asa,stiu asta.Am fost la evenimentele lor iar,din moment ce faceam fata repetiitilor de la dans,reusind sa petrec mai mult timp cu baietii,lucru care in ultima vreme nu a mai fost posibil pe cat as fi vrut.Un moment ciudat?Ei bine as putea spune ca momentul in care Min Woo l-a vazut in fata casei mele pe Jungkook a fost ciudat.Parca se abtinea sa spuna ceva,la fel si Jungkook.Nu pricepeam ce se intampla si niciunul nu voia sa deschida subiecul.Min Woo evitase sa discute cu mine jumate de zi dupa acel eveniment,revenind brusc la normal ca si cand nimic nu se intamplase.Inca imi aduc aminte o frantura de discutie purtata cu el ce ma facuse sa ma simt ciudat.