Capitolul 2

151 30 121
                                    

"Putem să acceptăm dezamăgiri temporare, dar nu trebuie să ne pierdem niciodată speranța infinită" ~ Martin Luther King


Grace o privi uimită pe mama ei.

— În Colorado? Dar e atât de departe...

Când tatăl lor le transmisese că ar fi vrut ca ele să vadă vestul, Elizabeth Sánchez luase hotărârea de a se muta chiar în statul sugerat de el.

O clipă Grace se întrebă dacă madre gândea lucid.

Când, săptămâna trecută, îi spusese despre moartea celor doi, femeia se închise în camera ei. Refuzase să mănânce, să se miște. Lui Grace îi fusese frică că avea să le părăsească dacă nu avea să intervină o schimbare radicală.

Însă acum, Elizabeth nu doar că se ridicase din pat, dar era mai vioaie decât o văzuse Grace vreodată.

Cu orice preț, madre insista să facă cât mai rapid călătoria.

— Fetelor! Adley! Rachel!

Madre începu să le cheme pe surorile ei.

Grace nu știa cum să o convingă că era imposibil ca ele să supraviețuiască vestului.

Mis niñas, așezați-vă lângă mine.

Fetele făcură un cerc, în jurul mamei lor, pe covorașul scump din dormitorul acesteia.

— Știu că..., ea înghiți în gol, a fost o săptămână dificilă. În pofida a celor întâmplate, am hotărât să mergem în Fort Collins. E în...

— În Wyoming! exclamă Chloe.

— De fapt, în Colorado, scumpo.

— E atât de aproape de Wyoming încât poți spune că imediat ieși din Colorado!

— Nu prea are importanță, oftă madre. Vreau să vă pregătiți toate lucrurile. M-am interesat de o caravană care pleacă la sfârșitul lunii.

— Adică în două săptămâni! țipă Rachel încântată. Putem avea câțiva cai?

Fata se înroși în timp ce rosti cuvintele.

Grace cunoștea părerea mamei despre călărit și femei.

— Da, putem avea cai. Trebuie să învățați să călăriți.

Rămaseră toate cu ochii cât cepele.

Acum, Grace chiar nu știa ce să creadă.

— Madre, caii sunt cea mai mică problemă. În schimb, nu știm să gătim. Nici măcar nu știm să avem grijă de două găini desgraciado!

— Vorbește în numele tău, se îmbufnă Rachel.

— Pot să îmi iau păpușile? se interesă Adley.

— Probabil, două.

— Dar e război, madre!

— Grace, războiul s-a terminat.

— Dacă începe din nou?

— Dacă începe, noi nu vom mai fi aici, în Texas. Așa că, în următoarele două săptămâni, Rachel, Grace și Chloe veți învața să călăriți.

— Și noi? se plânseră gemenele la unison.

— Aveți cinci ani, nu puteți călări, le explică Elizabeth.

Inimă rebelă Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum