Inimă rebelă

Capitolul 13

"A reflecta asupra vieții – asupra vieții în fața morții – nu înseamnă fără îndoială decât a ne aprofunda interogația." ~ Andre Malraux

Grayson, Utah
11 august

        Apa rece îi atinse degetele, penetrând un fior incoruptibil în ființa-i absentă. Crinolina ușoară se îmbiba și devenea mai grea, iar mâinile întețiră strânsoarea pentru a nu repeta greșeli mortale. Materialul fu strâns cu puterea unei răzbunări întârziate, dar încă arzând în conștiința inexorabilă. Procesul se repetă.

        — Arată ca viețile noastre.

        Remarca lui Agnes o făcu pe Grace să-i arunce o privire, o nouă cută apărând pe fruntea sa. Negresa stătea lângă ea, spălând rufele din coșul împletit cu o privire radioasă. Buzele ei ușor întredeschise îi dădeau impresia că încerca să capteze aerul răcoros din ziua abia începută, în timp ce chipul ei expresiv prindea un nou model la fiecare vers al cântecului pe care-l fredona.

        Agnes fusese de-acord să spele rufele împreună dimineața, înainte să pornească la drum. Grace era încântată că nu trebuia să o facă singură.

        — No tiene sentido¹. Nu înțeleg ce vrei să spui, o întrerupse Grace mai mult pentru a-și auzi glasul spart în propriile-i urechi.

        Agnes zâmbi.

        — Rufele seamănă cu noi, cu oamenii, atunci când le speli. E același lucru pe care îl face Tata pentru noi.

        — Tata?

        — Dumnezeu, îi explică Agnes fără urmă de indignare. Suntem aievea unor materiale ușoare, plutim în rafala vântului.

        Concomitent cu rostirea replicii, femeia luă o cămașă din bumbac și o ținu deasupra apei pentru câteva clipe, iar materialul se zbătu frenetic.

        — Și pretindem să fim cine nu suntem, consemnă Grace. Doar că unii reușesc, ca în cazul lui Bernard-François Balssa. Avea pretențiile unui nobil, dar provenea dintr-o familie simplă, iar datorită ambiției, a ajuns la Paris, Grace vorbea neîntrerupt, strângând crinolina de-ai fi crezut că voia să-l strângă de gât pe acest Bernard. Și-a continuat fantezia, a reușit să ocolească moartea, să ocupe funcții însemnate, să construiască o familie a cărei membrii se vor remarca mai târziu, să aibă o activitate literară, o stare financiară remarcabilă și pe deasupra să adauge un "c" și "de" pentru ca numele să fie în întregime nobil. Honoré de Balzac, recită într-o franceză impecabilă numele fiului acestei personalități. Iar alții se zbat să parcurgă un drum până în Colorado, asta ai vrut să spui?

        Agnes zâmbi.

        — Însă El nu vrea ca noi să rămânem niște țesături care se degradează.

        — Nu schimbă cu nimic viața ceea ce vrea ori nu El.  

        — Nu, nu o face fiindcă noi nu vrem, spuse Agnes blajin, peste chipul ei abătându-se o paloare sumbră. Ne place să ne tăvălim în mocirla oferită de societate în schimbul sufletului nostru, e în natura omului, oftă ea.

        Grace își strânse buzele, crezând că îi reproșează faptul că nu accepta religia ei – sau pe oricare alta. Însă înainte de a obiecta, Agnes introduse cămașa în râu și spuse:

        — Totuși, unii renunță la lupta acerbă, iar Tata le oferă o nouă șansă, îi curăță. Însă toți venim cu un trecut, cu regrete, remușcări și secrete, nu-i așa?