Capitolul 28

53 7 22
                                    

"Civilizația e departe de a fi un lucru ușor de dobândit. Oamenii nu pot ajunge la ea decât pe două căi. Una se cheamă cultură, cealaltă se cheamă corupție." ~ Oscar Wilde

O libelulă rareori știe cât mai are de trăit de la primul apus de soare, Caleb pășea cu acea incertitudine a insectei și cu dorința, oricât de meschină, de a nu închide ochii cât timp mai avea de supravegheat caravana. Era prea umil fondul în care se ascundea, știind pe cine supraveghează, având totuși avantajul infim al conștiinței umane asupra libelulei, el avea siguranța că nu putea să mai trăiască mult și vinovăția apăsa mai ușor pe inima pironită de himera iubirii. O inimă care știa că avea să moară valora mai mult decât un spirit încins ce își măsura pașii cu speranța eternității după ce slăvise hedonismul, nu le despărțea decât un singur lucru: convingerea de efemer.

        Se deplasa reticent pe caldarâmul din lemn tocit, îngropat în mormane de noroi uscate și clicoase de la roua dimineții împânzite pe cadrul degradant ca într-un tablou al umbrelor lui Rembrandt¹. Spera că făcea parte din acele umbre, căci îi era ultimul avantaj întrucât nu-l luase pe Thunder și dacă J.K. era încă în oraș, exceptând perspicacitatea Laylei, atunci toți ochii erau pironiți pe profilul său. Întunericul difuz de dinaintea zorilor fără vreo urmă de rază a luminii îl contopea în proiecțiile magazinelor aliniate față în față cu locuințele din linie dreaptă pe care le puteai număra pe degete. Incline avea o suprafață de câteva picioare bune, un înconjor cu Thunder nu i-ar fi luat mai mult de cinci minute.

        Caleb nu îndrăzni să-și scoată hârtia din buzunarul jachetei, nu se putea pierde și existau doar cinci străzi accesibile, cotind pe 5ᵗʰ South scrută cele patru ziduri ale caselor, două laterale a brutăriei și o prăvălie universală de pe Main Street, alte două case poziționate cu fața spre dealurile îngălbenite din spatele satului. Ceața care se dispersa în aerul mușcător de toamnă din prerie învăluia colțul aleii strâmte și părea să apropie vârfurile clădirilor formând margini vii unde ochiul uman nu putea intercepta decât fantasmagorii. Își duse mâna la mânerul pistolului, însă nu simți decât ramurile de finic sculptate în nuc franțuzesc al tocului. Nu se grăbi să se întoarcă, chiar dacă îi era greu să distingă profilul de la capătul străzii, nu era sigur că altcineva îl aștepta, Privighetoarea ar fi putut da ortul popoii oricând, iar avertismentul lui Cassidy despre falsificarea hârtiei îl făcu să-și încleșteze maxilarele.

        Când își schimbă ușor unghiul pentru a se întoarce, observă o șuviță de agat negru atârnând în cadrul ușii din lemn. Pelerina lungă ca smoala îi acoperea trupul și gluga în forma celor călugărești îi pica până peste frunte, continuând în valuri până la umeri. Femeia ieși din spațiul pe care-l ofereau ușorii din lemn grosolan sculptați, deschizând pelerina și coborând gluga mai jos. O rochie din bumbac bej pe care erau imprimate anemone rozacee ornată cu dungi ivorii din in îi confereau un aer surprinzător de decent. În locul decolteurilor adânci, pieptul îi era acoperit de volănașe din mătase cu aceleași motive florale. Dacă părul ciufulit nu i-ar fi fost lăsat neglijent pe spate nu i-ar fi putut ghici profesia.

        — Cum se face că vulpoiul cel mai șiret nu poate să-și prevadă propriile pungășii? îi șopti Layla punând țeava pistolului lipită de abdomenul lui, trăgând cocoșul armei pentru a se asigura că nu-i zboară măruntaiele.

        — Poate că iepurele a învățat prea multe cât timp am fost plecat, își coborî glasul studiind mereu ieșirile străzii și geamurile locuințelor.

        Caleb își recuperă revolverul, dar nu-l puse în toc.

        — Ascultă, nu poți să treci pe lângă canion cu toată caravana, te așteaptă acolo, băieții lui Jerry au tabăra mai sus de orășel, pleacă la răsărit și pregătesc o incendiere. Canionul nu e un loc sigur, am auzit că vor să aducă indienii dacă focul nu poate fi aprins. Nu vrei să ai de a face cu indienii Ute de lângă White River, J.K. îi are la mână pentru cantități considerabile de opiu, oricum mai puternic decât tabacul lor.

Inimă rebelă Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum