O promisiune nerostită în sufletul unei sudistei.
O libertate condamnată.
Un tâlhar legat de ea.
În ruinele unei societăți răvășite de războiul civil, urmele lăsate asupra Texasului nu sunt de ajuns de adânci pentru a-și uita nelegiuiții, iar pe...
"Teama este taxa pe care conștiința o plătește vinovăției." ~ George Sewell
Gândește. Țintește. Trage.
Caleb privea albastrul fumuriu al boltei care arăta aievea unei încăperi plină de aburi înecători, în timp ce se gândea la trei lecții importante. Își aducea prea puțin aminte despre bărbatul gârbovit cu ochii adânciți în orbite, cu fața încoronată de amprentele timpului și de constituția firavă ce se ținea pe picioare aidoma unei marionete prinsă în sforile păpușarului. Totuși, prima dată când ținuse o armă în mână nu fusese odată cu intrarea în banda lui Terry, ci mult mai de timpuriu, atunci când carminul, indigoul, vermilionul, trandafiriul și stacojiul îi pictau viața în tabloul inocenței. Înainte ca paleta de culori să cunoască doar albul anost și negrul morbid cu nuanțe intransigente din jocul funebru al acțiunii și reacțiunii.
Cuvintele lui îi rămaseră crestate în inimă, mult mai târziu înțelegând că erau lecții de viață.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Mirosul de patchouli invadă nările lui Caleb din clipa în care păși în antreul bunicilor Kennedy. Mama o împinse blajin pe Chatryne în urma lui, iar fetița își croi sfios drum către brațele bunicii. Părinții lui intraseră în mica încăpere, iar el se grăbi să ajungă în camera unde sora lui se instalase, prezentându-și noile păpuși bunicii Kennedy. Cum bunicul stătea adâncit în fotoliul ce părea să-l înghită, lui Caleb îi fusese ușor să se facă nevăzut, strecurându-se pe holul îngust și lipindu-se de peretele ce despărțea antreul de hol.
Voia să-și vadă părinții. Nu înțelegea de ce au luat brusc drumul spre Topeka la bunicii Kennedy, dar era destul de conștient că nu-și doreau prezența lui și rămase tăcut în spatele peretelui, simțindu-și bătăile intermitente ale inimii.
— ... Louisa nu pot să...
— Niciodată nu m-ai ascultat, oftă vocea frântă și fermă a mamei sale. Dacă nu te-ai fi grăbit să închei o afacere cu Roger acum am fi respirat cu toții ușurați!
Cuvintele fără înțeles se perindau prin capul lui Caleb.
— E prea târziu ca să pot remedia situația! șuieră printre dinți tatăl lui. Sunt prea mulți bani și...
— Nu vreau să îmi cresc copiii singură! șopti apăsat Louisa.
În acel moment, Caleb știu că mama lui plânge, dar rămase lipit de perete, cu suflarea întretăiată.
— Nu îmi pasă câți bani sunt! M-am căsătorit cu un bărbat cinstit. Robert William Jones. Demn de fiecare cuvânt pe care mi l-a spus vreodată! Ți-l amintești?
