Inimă rebelă

Capitolul 6

"Orice viață, chiar și de câteva minute, are multe legi de urmat" ~ Jean Paul

        — Peg-Leg și Grayson, stați afară. Ocupați-vă de ăia de la intrare, vreau cale liberă. Willy, Jess, J.K. intrați prin spate. Archer...

        Terry își înclină capul spre Caleb în semn de respect, cu un rânjet ce în alte circumstanțe ar prevesti o sentință la moarte.

        — Nici că mi-aș fi dorit un om mai bun pentru asta, râse Terry înfundat uitându-se la el. În seara asta, băieți, facem dreptate lu' Frank!

        Un cor de voci entuziaste îl aprobară pe capul echipei. Caleb nu le putea împărtăși bucuria.

        Frank O'Ray fusese cel care conduse această mică trupă de nelegiuiți, înainte ca el să-și facă apariția, în iarna trecută. Acum, lui Terry, fratele lui Frank, îi revenea acest privilegiu.

        Frank fusese ucis de Alfred Sterling, un om sus pus din pâinea societății, deținătorul celei mai mari mine de aur din Idaho. Afaceristul nu era nici el curat pe mâini întrucât se știa în toată partea locului despre cei nemulțumiți de calitatea promisiunilor sale. Însă, existau destui creduli, credea Caleb, încât să îi joace jocul și astfel să-i paveze drumul lui Sterling către calea succesului.

        Frank nu-și calculase prea bine mișcările și în loc să se întoarcă cu punga doldora de banii lui Sterling, sfârșise prin a fi redus la tăcere pentru totdeauna. După doi ani de la moartea lui, Terry se gândea febril la ziua când își va răzbuna fratele.

        — Fiecare știe ce face? mârâi amenințător Terry.

        — N-am fost mai pregătit în viața mea, declară J.K. cu un puternic accent irlandez.

        — Frank merită măcar atât!

        — Cineva tre' să-l pună la colț pe Sterling! 

        Amalgamul de motivații care deveniră proteste îi umpleau mintea lui Caleb. Ridicându-și ochii la cerul ce își schimba culoarea, la fel cum și-o va schimba Sterling când vor termina cu el, se întrebă ce căuta aici.

        Răspunsul era foarte simplu.

        Viața lui nu prea conta. Pentru el nu mai era viitor. Familia lui ținea atât de mult la el încât, dacă ar fi dispărut subit, și-ar fi continuat viața de parcă nimic nu se întâmplase. Prietenii și-i putea număra pe degetele de la mâna dreaptă a lui Jackson - omul rămase fără degete la mână după ce încercase să își impună punctul de vedere într-o jefuire la banca din Boise și, evident Terry nu suporta contrazicere.

        Inimă?

        Oare mai avea?

        Odată ce intrase în banda lui Terry își vânduse viața. Ce scop avea să mai spere la o altă cale? Nimeni nu ar vrea să aibă de a face cu el. Cine-i putea învinui? Omorâse oameni, pe unii îi considerase vinovați, însă pe alții nu avuse un motiv mai bun decât acela că Terry spunea că-s următoarea țintă. El se conforma. Nu pentru că îi plăcea să se supună, ci pentru că nu avea alternative. Odată ce făcuse greșeala de a intra în echipă, nu exista posibilitatea de a mai ieși. Dacă ar fi încercat măcar, la fel cum Terry le zâmbea perfid victimelor sale, i-ar fi pus pistolul la cap și nu ar fi ținut cont de nimic.

        — Archer!

        Vocea aceea îl făcu să își încleșteze maxilarele. Se obișnuise cu numele - Jack Archer - pe care și-l făurise, niciodată nu se gândise să le spună de falsa identitate, până la urmă Caleb Jones putea fi și îngropat.