Inimă rebelă

Capitolul 7

"Lumea are nevoie de speranță ca de lumină" ~ Dimitrie Bolintineanu

— Haide, Grace! E 4 iulie, trebuie să sărbătorim.

Grace se uită la surorile ei.

Oftă.

— Cineva trebuie să stea cu madre și... Ahyoka are nevoie de îngrijire.

— Pot rămâne eu, se oferi Rachel.

Grace privi fața lui Rachel și îi sărută fruntea.

— Nu, suflet scump. Tu trebuie să mergi. Mergeți toate.

— Mergem să dansăm!? strigară gemenele la unison.

— Eu n-am de gând să dansez cu toți terchea-berchea, le lămuri Chloe. Însă aș vrea să văd dacă pot face rost de puțin parfum.

— Parfum! sări Rachel. Tu nu te gândești decât la tine?

— Rachel, e înregulă.

Grace le împarți câțiva dolari și înainte ca trupa veselă să se facă nevăzută le prinse pe Chloe și pe Rachel de mânecă.

— Stați cu ochii pe Adley și Olivia.

Uitându-se până când ele dispărură ceva mai în jos, unde se întindea Santa Fe, se ridică pentru a vedea ce face Elizabeth.

Luminile orașului se oglindeau pe cerul negru, deasupra capului ei. Grace putea auzi ca în surdină un ritm al unui vechi imn, cântat de cei de la festival.

— Madre?

Tăcere.

Inima începu să îi bată într-un menuet încâlcit și stângaci.

Din doi pași mari fu lângă Elizabeth. Îi puse două degete pe încheietura mâinii drepte și respiră ușurată când observă că încă era în viață.

Respirația mamei ei era sacadată. Când trăgea aer se chinuia atât de mult, încât, actul în sine părea de o intensitate enormă pentru plămânii ei.

Grace avea un sentiment ciudat care îi făcea sufletul să paralizeze în timp ce se târa slinos pe gâtul ei până îi frământa un nod de neînghițit.

Oarecum, știa că nimic bine nu urmează să le bată la ușă. Madre niciodată nu pomenea de starea ei. Nu le spunea nimic altceva când se ducea - foarte devreme - în pat. Refuza să fie consultată de un medic, iar Grace nu înțelegea în ruptul capului de ce.

Ieși, cu umerii pleoștiți din căruță și se uită spre cerul înstelat.

— Frumos.

Grace întoarse capul în direcția din care auzi cuvintele. Ahyoka se uita și ea la bolta cerească.

Veni lângă indiancă și se lăsă pe genunchi.

— Luminile pus pentru fiecare spirit pierdut.

— Crezi că cei care au murit sunt acolo? veni întrebarea purtată de o dorință amarnică a lui Grace.

— Așa crede noi.

— Mi-ar plăcea să cred că padre și frații mei sunt acolo, strălucind în întuneric pentru mine, șopti ea.

— Crede, o bătu ușurel pe mână Ahyoka.

Grace se întoarse cu fața spre ea.

— Te simți mai bine?