Doar Al Tau 🔞

Capitolul 42

Isa

-Iubito, trezește-te!

Încerc să alung ceața din mintea mea însă lumea viselor îmi îngreunează pleoapele ce nu vor a se deschide.

-Afrodita mea, trezește-te!

Vocea masculină ce-mi susură în urechi mă face să mă foiesc,iar brațele ce-mi cuprind trupul moale își întețesc strânsoarea.

-Iubito,vezi că nu ești în pat,iar mâinile mele sunt cam amorțite,sper să nu te pierd printre scaune.

Buze catifelate îmi sărută bărbia iar lumea viselor se îndepărtează tot mai mult de mine,de parcă le-ar fi frică de vocea celui ce mă ține în brațe.

Clipesc buimacă iar imaginea din fața ochilor mă face să zâmbesc instant.

Un Adam ciufulit,cu hainele boțite, încearcă să-și aranjeze cămașa neagră de parcă ar trebui să intre într-o ședință,nu să se întâlnească cu tatăl meu.

Când îmi aduc aminte prin câte emoții a trebuit să trec doar pentru a afla ce anume îl apăsa pe el..

Acum merită să văd un Adam emotionat.
Deci să-l mai las să fiarbă în suc propriu sau să-l liniștesc zicându-i că tati nu mănâncă oameni?

Hmm.. mă mai gandesc!

Și așa el m-a făcut să cred că după destăinuirea lui "cum c-ar vrea să mergem împreună în Spania"ar urma o noapte incendiară și.. n-a prea fost așa. Merită să se pârpolească un pic.
Bine.. deși eu am fost de vină că n-a urmat o noapte incendiară,trebuie să recunosc.
Somnul a venit când nu mă așteptam.
De unde să știu eu că voi adormi în timp ce el îmi pregătea cada cu apă?
Cică era cu petale și cu lumânări (așa a zis el) iar dacă nu dădeam peste una din multele lumânări ce împânzea baia atunci cand Adam m-a dus în brațe sub duș, dimineața,pentru a mă putea trezi,nu-l credeam.

Așa că,acum, în prima zi de Crăciun,la orele după-amiezii mă aflu buimacă de somn, într-un avion privat cu destinația Spania.

-Iubito, hai! Trebuie să coborâm!

Refolmulez: Sunt într-un avion privat ce deja a ajuns la destinație!

-Așa de repede am ajuns? Întreb în timp ce-mi dezmorțesc trupul întinzandu-mi picioarele înainte de a-mi ridica trupul în poziție verticală.

-Am aterizat acum jumătate de oră, eu am vrut să domi într-un pat adevărat, dacă eram în cameră specială a aeronavei te lasam să dormi mai mult.

Iar cu un zâmbet șiret continuă:
-Sau poate nu !

Ochii lui îmi sferdelesc trupul acoperit de pantalonii cu talie înaltă și puloverul bleo ce-mi strânge corpul.

Hmm,poate la întoarecere vom încerca acea cameră!

-Știu că te-ar excita gândul ca altcineva,în afară de mine,să-ți audă gemetele de plăcere atunci când te vei pierde printre nori!

-Adam!!!

Incerc sa-l mustrez cu privirea însă..
Oh,de ce mă înfierbântă asemenea gânduri perverse?!

Mă cuprinde în brațele lui puternice și-mi sărută lobul urechii drepte iar șoaptele îmi gâdilă pielea ca un fier ce este pus la foc încins.

-Ești o mică perversă, însă îți este prea rușine să recunoști? Corpul tău vorbește pentru tine, Afrodita mea! Acum să mergem înainte de a-mi pierde rațiunea.

Buzele lui îmi sărută gâtul,doar un singur sărut, depus acolo unde trebuie iar sunetul ce-mi părăsește gura întredeschisă este mai ceva ca o invitație scrisă. Îmi încleștez degetele de cămașa ce este deja șifonată și încerc să-i cuprind buzele moi într-ale mele. El mă întâmpină iar limba mea se împreunează cu a lui dorind mai mult. Aerul devine mai nerespirabil,trupurile noastre emană o căldură ce pare a fi nefirească,iar atunci când mainile lui îmi cuprind chipul pentru a întrerupe sărutul știu că trebuie sa-mi i-au gândul de la mai mult.

-Iubito, trebuie să te opresc! Înțelege!

-Te înțeleg perfect! Ar fi ..

Sunetul telefonului meu îmi întrerupe șirul propoziției iar Adam se încordează brusc de parcă ar ști deja cine este apelantul.

Pf, dacă știam că se sperie atat de tare de întâlnirea asta îl pregăteam ..sufletește.

-Da tati,acum am ajuns!
Răspund zâmbitoare și-l prind de mână pe al meu ciudat tragându-l după mine spre ieșirea aeronavei .

***

Vremea in Spania este mai puțin aprigă decat in New York și-mi pot permite să stau cateva minute bune în bătaia soarelui .Mainile mele ating balustrada balconului iar marmura rece îmi face ca pielea să m-i se înfioare . Casa este la fel cum am lasat-o , aceeași mireasmă mă înconjoară ,de parcă mai ieri alergam fericită pe scarile spiralate îmbrăcate în marmură albă. Am avut o copilărie frumoasă, deși unii ar zice c-am fost o singuratică. Închid pleoapele și imaginea din spatele lor mă face să zâmbesc iar pelea corpului să se buburuțeze.
Cozile mele sunt împletite de ale ei degete lungi,iar glasul mamei îmi răsună în timpane
"hermosa chica con tus ojos verdes harás que los corazones de hielo se derritan ".

Ochii mei verzi sunt o moștenire,iar puterea lor de topire a inimilor de ghiață nu știu pe cât este de adevărat,deși acum sper ca inima lui Adam să fie topită de a mea iubire iar toate acele amintiri urâte din trecutul lui să dispară.
Picioarele m-i se afundă în moliciunea covorului atunci când traversez camera pentru a merge spre livingul spațios al casei în care am copilărit. Mâna mea dreaptă atinge balustrada scărilor,iar lemnul ce lucește in urma mea îmi dă de înțeles că de curând tata iar a dat ordine pentru că acesta să fie lustruit. A rămas cu aceleași obsesii. Totul în jur să-i lucească,de la pantofi până la balustrada scărilor,iar acest gând îmi aduce un zambet pe buze. Ochii mei caută persoanele dragi inimii mele însă nu dau decât peste masa imensă din mijlocul încăperii ce este plină cu de toate,semn că menajera tatei a fost bine instruită de al meu bătrân torționar.

Tocurile răsună pe marmură, iar liniștea din jur mă face să mă întreb dacă nu cumva am rămas singură în toată casa. De cum am ajuns tatăl meu l-a și sechestrat pe Adam in al său birou.

-Ninia,mergi să te odihnești un pic. Eu voi vrea să discut cu domnul Smith câteva lucruri importante.

Am încercat în zadar să asist și eu la acea discuție însă m-am lăsat păgubașă după ce Adam mi-a șoptit la ureche cum că nu mai primesc nimic "cadou"dacă nu-l ascult. Au fost doi contra,deci m-am conformat,iar acum mă îndrept spre biroul acestuia cu pași nesiguri.
Au trecut câteva ore.
Ajunge cu discuțiile stupide.

Sunt mare iar secretele,oricare ar fi ele,trebuie să le știu și eu.
De aceea când ajung în dreptul ușii duble îmi ordon tocurilor să scoată cât mai puțin zgomot cu putință.

Puțin mai târziu regret sau nu această decizie?

***

Bună!
Ce mai faceți?
Sper că n-ați uitat de Isa &Adam !
Un nou capitol astăzi și cât de curând vor veni și altele! Promit!
Vă îmbrățișez cu drag și sper să vă placă 🤗