Capitolul 32

2.1K 147 30
                                    


Isa

Stau de dimineață cu telefonul în mână și tot mă uit la el,poate-poate primesc totuși un mesaj ceva. Of,la naiba cu toate..

Bine,ce-i drept mi-a lasat un bilet ,ce l-am pus in portofel,ca amintire.

Ce? Vi se pare ca exagerez?
Era prea frumos scris pe el pentru a fi aruncat.

"Iubita mea dormeai atât de frumos încât mi-a fost oarecum să te trezesc.Promit ca vom recupera timpul pierdut înzecit! Odihneste-te si ne vedem diseară!
P.S. Vezi că v-a veni d-na Iris astăzi să facă curățenie și mâncare, să nu te sperii dacă dai peste ea la bucătărie."

Încă o ultimă privire spre ecranul telefonului si vad că acesta indică  ora 19, îl arunc în poșetă ca și cum telefonul este de vină că n-a sunat.

-Domnisoara Reyes,am rezolvat in mare cu tot ce ține de noi,ne retragem,dar dacă mai aveți nevoie de noi doar sa ne sunați si vom veni.

-Multumesc,atunci vă doresc o seara frumoasa! A,si nu uitați să le dați invitațiile părinților voștri și vă astept cu toții sa veniți!

-Vom veni cu toții!

Le fac din mana celor doi adolescenti si ma uit dupa Faith prin sala galeriei ce acum este plina de tablouri cu pozele facute de mine.

Uau,arata..asa cum am visat!
Nu-mi vine sa cred ca peste două săptămâni mă voi plimba printre oameni discutând despre munca mea.

Mă doare stomacul de emoții, deși cred că este si din cauza lipsei de mancare. Dimineața a fost prima și ultima masă pe ziua de astăzi,doamna Iris asteptându-ma cu omletă,clatite și cafea gata pregătite,de acolo am dedus că i-a lăsat Adam și ei un bilet.

-Îti admiri operele? Au plecat băieții?

Mă întorc spre tipa roșcată ce de curand mi-a devenit mai mult decât o simpla cunoștință, zâmbetul meu fiind pe măsura sentimentelor ce-mi străbat sufletul și-i confirm din cap ca răspuns la întrebările ei.

-Nu-mi vine sa cred că în sfârșit văd visul meu devenind realitate. Nici n-ai idee cât de recunoscătoare îți sunt!

- Stii bine că meritul este doar al tau! Eu doar ti-am pus la dispozitie acest spatiu,mare lucru n-am făcut!

Vine spre este mine și mă prinde într-o strânsă îmbrățișare.

Dar eu stiu cat de multă muncă a depus pentru aceasta expoziție,iar faptul că este aici de dimineață până seara dând telefoane și strângând celelalte obiecte ce-a fost în galerie vorbește de la sine.

-Hai sa mergem! Totul este pregătit,nu trebuie sa-ti faci griji. Mergi și-ti ia o mini-vacanta și ne vedem peste doua săptămâni, îmi zice aceasta luandu-și poșeta de la recepție și activând alarma.

- Bine,ai ceva in program pentru seara asta? O întâlnire ceva? o întreb în timp ce ieșim în strada ce forfotă de oameni și mașini.

-Da am o întâlnire cu un barbat ce are toata inima mea si are doar trei ani. Așa că nu mai este loc și pentru altcineva în viața mea.

-Oh, super! N-am știut! Și care-i numele iubitului tau? o întreb uitandu-ma după un taxi.

-David ! Si sper ca nu te superi daca iau eu prima taxiul. Îmi zice când unul oprește in dreptul nostru . Dar iubitul ăsta al meu mă așteaptă sa-i fac un tort in seara asta si ma grăbesc daca nu vreau să-l termin mâine dimineață.

-Stai liniștită,mergi! O sa-l iau pe următorul.

-Ne auzim la telefon și stai liniștită,totul va fi bine! Îmi zice dispărând în interiorul mașinii.

Doar Al Tau 🔞Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum