Doar Al Tau 🔞

Capitolul 4

În prezent,

Isa

Ce naiba mai înseamnă și asta?Este același tip din taxi de acum doi ani și același de acum câteva luni,cel caruia i-am stricat costumul unicat.

Iaca,surpriză! Tot frumos este țâfnosul și de ce puii mei se uită așa la mine?

Știu ca am hainele cam sifonate dar în rest nu cred ca-s murdara.Ce te uiți așa, măi infumuratule?

Trupul lui bine făcut parcă-i scos din poveștile cu Zeii greci.Camasa alba este suflecata peste brațele musculoase,cu vene proeminente,cei doi nasturi descheiați ii lasă un pic mai mult din gatul superb la vedere.Buzele cărnoase frumos conturate parcă-s facute doar pentru a fi sărutate,acum sunt stranse,maxilarul frumos sculptat,nasul drept,parul negru ca abanosul un pic ondulat,tuns în părți și mai lung pe mijloc ii ajunge până la sprâncenele perfecte ce acum stau aproape impreunate,de concentrat ce este,iar ochii săi cenușii parcă-mi străpunge sufletul.

Când îmi vorbește cu vocea lui groasă și joasa simt cum mă umezesc instant.

-Te rog sa iei loc,domnișoara Reyes,în sfârșit facem cunoștință,deși se pare că ne-am mai întâlnit noi.Nu-i așa?

-Mi-am cerut scuze pentru costum,însă dumneata nu ți-ai cerut scuze pentru c-ați intrat cu forța în taxiul care era ocupat de mine.Deci cred că suntem chit,domnule Smith.

Mijește ochii la mine și mă analizează din cap până în picioare,iar când ajunge in dreptul gurii zăbovește un pic mai mult.Isi linge buzele și observ cum inspira lung.

Ah și ce buze perfecte,m-aș urca pe el și le-aș suge până m-ar face a lui.

Imi dau o palmă in mintea mea.Mai fata revino-ti! Așa gânduri n-am avut niciodată până acum doar privind un bărbat.

Mă așez într-un fotolui din cele două,din fata biroului și încerc să mă uit oriunde altundeva decât în ochii lui.

Așa observ că-n stânga este o încăpere despărțită de aceasta doar cu un zid de sticla,acolo este o masa imensa înconjurată de mai mult de douăzeci de scaune,deci acolo s-a ținut sedinta,fiecare scaun are in fata lui cate un laptop.O tabla,de scris,imensa este in partea din spate a încăperii,acum este scrisa toată cu cifrele și litere greu de descifrat,de parca cineva nervos a scris acolo și-mi dau seama și cine după cum au ieșit din încăpere..

În dreapta mea este un spatiu de relaxare,două canapele gri și o masa de sticla,iar în dreptul lor este un bar plin de diferite sticle de băutură.

Aici seamănă cu biroul tatei.N-am nimic împotriva alcoolului,chiar îmi place să beau un pahar de vin.Dar de ce nu s-ar relaxa citind cărți? Ar arăta superb o biblioteca aici..

-Daca ați terminat de analizat,putem sa trecem la treabă? Întreabă pe un ton zeflemitor.

Pff,ce nesuferit!

-Am documentele la mine,zic și-i întind dosarul peste biroul imens,degetele mâinii drepte ii prind ca prin reluare și ramane cu mana pe el.

V-am zis că are degete lungi,superbe?Nu mai știu...

-Puteti să-i dați drumul dosarului să mă pot uita și eu?

-Scuze!

Mă înroșesc si-ncerc sa-mi întorc privirea însă ochii lui mă țintuiesc și simt că leșin.Vad cum genele-i umbresc ochii și vad un început de zâmbet in colțul gurii.

Ahhhh,ce sexy!

De când n-am mai fost cu un bărbat de mă simt așa? A da,de doi ani,de când am fost părăsită de iubitul meu.

Deci așa se explică și senzațiile astea.Sigur am mare nevoie de o partida de sex,macar de o noapte.Daca as fi adepta,el ar fi alesul,însă nu mersi și oricum cred că se sta la rând pentru el.

Telefonul îi sună și răspunde uitandu-se în continuare pe acte.Dar cred că ceva îi atrage totuși atenția fiindcă lasă actele pe birou și se ridică brusc în picioare și se întoarce cu spatele.

Wawww,daca in spatele biroului arăta superb,acum nu mai am cuvinte.

Auleu,da ce fese apetisante,pantalonii negrii ii vin ca turnați pe coapsele lui.

-Bine,vin imediat!închide convorbirea.

Vad cum degelete lui strang cu putere telefonul și spatele se încordează.

-Din păcate va trebui să amânăm semnarea documentelor,domnișoara Reyes.Te va suna secretara mea și te va anunța ora și unde.Acum am o prumblema urgență ce nu poate fi amânată.

-Desigur,nici-o problema. Sunt pentru cinci zile in oras.

-O zi buna,domnișoara Reyes!îmi zice acesta când mă conduce la ușă.

Trupul lui este aproape de al meu și-i simt parfumul,un miros proaspăt aromat,un amestec de pin,citrice și menta îmi invadează simțurile.

Este mai înalt decât mine,eu am 1.72,deci are peste 1.90 și când deschide ușa umerii nu se ating și simt furnicături in tot corpul,îl simt și pe el cum îngheață un moment,își drege glasul si zice cu o voce ușor răgușită.

-La revedere, Isabel! Iar când îmi pronunța numele fluturii din stomacul meu își fac simțită prezenta. Și într-un număr destul de mare.

-La revedere!mă aud zicând deși nu-mi recunosc propria voce.

Ochii lui mă sfredelesc cu privirea până ies de pe ușa și când ajung în dreptul lifturilor,mă întorc cu fata spre ușă el tot acolo este,privindu-mă.

Usile liftului se deschid și întru împleticindu-ma,după ce acestea se închid îmi eliberez respirația.

Cum de nu mi-am dat seama că nu mai respiram?