Doar Al Tau 🔞

Capitolul 45

Adam

Ochii îmi cad pe chipul detectivului când acesta își drege glasul.
Așteaptă din partea mea un mic semn doar pentru a putea începe explicațiile, însă eu sunt prea cuprins de ale mele trăiri încât să mai și pot vorbi.
Vreau în continuare să-i scot plămânii din piept însă constat că nici ai mei nu mai sunt în stare să funcționeze cum trebuie.
De ani întregi aștept să aflu cine sunt acele umbre iar când sunt pe cale să le fac dreptate a lor mei unul din făptași moare?
Nu-i drept!
De ce eu a trebuit să sufăr ani în șir iar el să moară fix când trebuia să plătească pentru tot ce-a făcut?

Iar Isabel?
Ea cum se v-a descurca cu tot ce el a lăsat în urma lui?
Cum v-a trece peste tot ce el a făcut?
Privirea ei îndurerată îmi apare și acum pe retină.
Nu știa !
Nu știa că al său tată era un criminal!
Nu știa nimic!
Ochii ei n-aveau cum să mintă.

Sufletul meu arde pentru că nu pot face nimic pentru ea.
V-a arde și ea așa cum și eu am ars ani în șir.

-Adam!

Clipesc și ceața se disipă, imaginea celor din fața mea se clarifică iar ambii se uită în așteptare a ceva..
Trebuie să-mi revin,fiindcă am treburi de rezolvat iar gândurile ce duc spre Isa le încătușez într-un colț îndepărtat al minții,nu pot lăsa ca ea să mă distragă,mai mult decât a făcut-o până acum.

-Vreau să știu tot și să de-a dracu să-mi mai ascundeți ceva,în special tu Rey! Glasul meu tună din ai mei plămâni storși de viață.

Se uită unul la celălalt încercând să-și transmită unul altuia ceva .

-Nu uita,Rey,acum ai scăpat doar cu un ochi vânat,pentru o altă minciună nu mai respiri!

Își ține paharul plin de ghiață chiar pe ochiul vătămat și pornește spre zona unde sunt canapelele.

-Ar fi cazul să te așezi și tu pentru ceea ce vei afla! Glasul detectivului și privirea lui ce duce spre milă mă dezgustă.

Picioarele mele calcă pe cioburi atunci când merg spre masa destinată barului,un alt pahar îl umplu cu tărie și mă îndrept apoi spre peretele din sticlă. Nu vreau să-mi vadă nimeni fața.

-Începe! Ordon cu glas ferm și privire goală.

-Atunci când tu ai plecat din casa lui,începe detectivul dregandu-si glasul,el a făcut infarct. A fost dus de urgență la spital însă nu s-a mai putut face nimic.
În biroul acestuia a fost găsit o scrisoare.
O scrisoare pentru tine,zice acesta după o mică pauză.

Inima m-i se strânge doar la gândul că Isa a trebuit să treacă prin ce a trecut,din cauza lui,poate și din cauza mea.
Naiba știe ce-a avut în cap nenorocitul de a făcut în așa fel încât noi să ne întâlnim.
Dacă a vrut să-și continue nu știu ce răzbunare sau a vrut să-și spele păcatele poate că în acea scrisoare voi avea răspunsul însă mi-e scârbă doar să ating acea bucată murdărită de ale lui mâini. Totuși întrebarea iese fără să mai analizez.

-Unde este scrisoarea? A citit-o ea?

Liniște!

Unu

Doi

Trei

Tot liniște!

Mă întorc cu încetinitorul spre ei,iar privirea tumefiată a lui Rey mă face să mă încordez.

-Rey?

-La dracu'! Își lasă pe masa din sticlă ce stă în fața lui paharul cu gheață și se ridică însă nu face nici-un pas.