Doar Al Tau 🔞

Capitolul 18

Adam,

In timp ce fac omleta simt cum privirea ei mă arde și când mă întorc ea este acolo,în aceeași rochie cu parul umed și fara strop de machiaj și arată..am rămas fără aer. Este atât de frumoasă!

Faptul că nu mai are strop de machiaj o face și mai frumoasa.

Când eram mic mă plimbam cu mama prin livadă bunicilor,vara,ne asezam pe iarba verde și priveam soarele printre ramurile copacilor. Când o privesc pe ea vad toate acestea. Ochii ei verzi acolo mă duc și mă pierd în ei,nu cred ca voi mai găsi vr-o scăpare.

Dar oare chiar as vrea sa scap?

Rahat! Ce tot vorbesc eu aici? Sper sa n-o i-au razna!

Nu! Nici să nu te gândești,Adam! Este doar sex in puii mei și așa v-a rămâne pentru inca doua zile..daca vrea!

Nu vreau să plece!

Vreau să rămână și s-o fac iar a mea,vreau sa-mi strige numele când își dă drumul in jurul mădularului meu,să-i simt pereții vaginului cum se strâng și s-o vad în toată splendoarea ei.

-Daca n-ai să întorci omleta știi că se arde,nu?

-Rahat! Vezi ce-mi faci?

-Eu? Eu nu îți fac nimic,tu te uitai la mine și erai pierdut în gânduri..

-Exact asta..mă faci de nu mai știu de mine. Ii zic cu zâmbetul pe buze când așez omletele pe farfuriile așezate pe blatul de bucătărie.

-Vad că te descurci..

-Da,fac cele mai bune omlete,ochiuri,cartofi prăjiți și paste. In rest las specialiștii sa se descurce și dau comanda mai mereu. Daca ramai îți fac din toate astea..si-ai sa-ti lingi degetele de bune ce-o să-mi iasă.

-Ce bun negociator ești.. Daca mă ademenesti cu asemenea bunătăți,nici nu știu ce să mai zic.

Așez la masa farfuriile,scot sucul de portocale,untul,dulceața de capsuni și le pun pe blatul din mijlocul bucătăriei. Vad că ea și-a pus cafea și caută prin frigider frișcă.

-Vezi că o găsești pe al doilea raft,pe ușa frigiderului.

-Ăm gasit-o,mersi!

Scot pâinea din prăjitor si-o pun pe farfurie între noi.

Se așează,își întinde pe-o felie de pâine unt cu dulceață și începe să mănânce.Eu încep să înfulec la omleta si-n tot acest timp ne privim unul pe altul fara a scoate un sunet. Dupa ce termina felia de pâine începe omleta..

O termină pe toată fără să zică nimic. Oare nu i-a plăcut? Insa a mâncat-o de foame,de nu zice nimic? Dacă-i făceam Clarei ceva de mâncare mă ridica în slavi a săptămână.

Nerecunoscatoarea,chiar nu zice nimic?

-Ti-a plăcut? Întreb făcând semn spre farfuria ei.

-Ihmmmm,bunișoară! Zice și duce ceașcă de cafea la buze.

-Cum adică bunișoară ?

Hai că mă enervez deacum. Știu că n-am mai făcut cuiva de mâncare de câțiva ani buni,dar totuși este o omletă. Cum trebuia să fie?

-Se putea și mai bine. Și o bufnește râsul.

Rade de mine sau cum ?

-Glumesc! Linisteste-te ! Vai,daca te-ai vedea ce fata ai făcut... Ești adorabil!

-Adorabil zici?

Și rade de-i dau lacrimile dar eu tot nu-mi revin.. Adică ea rade de mine?

-Pentru ce-ai făcut meriti o bătaie la fund,zic cat de serios pot și mă ridic de la masa. Vad cum ii piere încet încet zambetul.