Citate din cărți

Carol - Patricia Highsmith

     Titlu: Carol 

     Autor: Patricia Highsmith

     Genuri: dramă, roman de dragoste, ficțiune  

     Editura: litera

     Nr. pagini: 304 

      „— Să știi că am cumpărat o friptură pentru seara  asta, dar mi-au furat-o de la magazin.

        — Ți-au furat-o? De unde anume? "

         — De pe raftul unde ne ținem gențile. Oamenii angajați special pentru Crăciun nu primesc dulăpioare normale. 

          Acum zâmbea, însă mai devreme, în după-amiaza aceea, aproape că-i venise să plângă. Ce lupi, se gândise, ce haită sălbatică de lupi — furaseră o pungă cu carne, doar pentru că era mâncare pe gratis. Întrebase toate vânzătoarele dacă îi văzuseră cumva punga și toate negaseră. Era interzis să țină carne în magazin, îi explicase doamna Hendrickson indignată. Dar ce putea să mai facă, când toate carmangeriile închideau la ora șase?

          Richard se întinsese pe canapea. Avea gura subțire și inegală, pe jumătate lăsată, dându-i expresiei sale o anume ambiguitate — uneori părea amuzant, alteori părea dezamăgit, o contradicție pe care expresia neutră a ochilor lui albaștri nu o clarifica. A rostit lent, batjocoritor:

        — Ai încercat și la biroul de obiecte pierdute? Pierdut un kilogram carne de vită. Răspunde la numele Chifteluță." (pag. 25-26)

           „Îi era frig și se simțea nefericită. Știa că de vină era relația cu Richard, pe jumătate nesigură, pe jumătate stabilă. Se vedeau din ce în ce mai des, însă fără să devină mai apropiați. Tot nu-l iubea nici după zece luni, și poate că nu l-ar fi iubit niciodată, cu toate că pe el îl agrea mai mult decât pe oricine altcineva, cu siguranță mai mult decât pe orice bărbat pe care îl știa. Uneori se gândea că era îndrăgostită de el, când se trezea dimineața și privea pierdută spre tavan, amintindu-și că îl cunoștea, amintindu-și figura lui ce strălucea de afecțiune când ea făcea vreun mic gest atent, înainte ca pustietatea somnoroasă din sufletul ei să fie înlocuită de conștientizarea orei, a zilei, a lucrurilor pe care le avea de făcut, de natura concretă a vieții de zi cu zi. Dar acest sentiment nu semăna deloc cu ceea ce citește ea despre dragoste. Dragostea ar fi trebuit să fie un fel de nebunie exaltată. De fapt, nici Richard nu părea cine știe ce nebun și exaltat."(pag. 29 - 30)

        „Carol îi pronunța numele în stil franțuzesc, Terez. Era obișnuită cu o mulțime de variațiuni, iar uneori și-l pronunța chiar ea diferit. Îi plăcea cum îl pronunța Carol și-i plăceau buzele ei în timp ce-l pronunțau. O dorință nedefinită, de care mai fusese vag conștientă înainte, s-a transformat acum într-o sete copleșitoare." (pag. 49)

        „I-a văzut ochii albaștri, ca niște petice neașteptate de senin în întunericul nopții"(pag. 50)

       „A observat colțurile gurii ei lăsându-se în jos a tristețe — o tristețe născută nu din înțelepciune, ci din înfrângere." (pag. 87)

        „Vasul cu pensule și portofoliul așezat jos, lângă birou, erau singurele indicii că Richard picta. Așa cum pictura îi preocupa doar un colțișor al minții, se gândea Therese, întrebându-se cât avea să mai dureze înainte să renunțe la pictură pentru altceva. Și se întreba, așa cum o mai făcuse de multe ori, dacă Richard o plăcea doar pentru că empatiza mai mult cu ambițiile lui decât celelalte cunoștințe pe care le avea în clipa aceea sau pentru că simțea că părerile critice pe care i le oferea îl ajutau." (pag. 91)

          „Cu aceeași mișcare cu care și-a pus haina, și-a petrecut brațul pe după talia lui Therese. A durat o clipă, prea tulburătoare, cu brațul lui Carol petrecut brusc în jurul ei, pentru a simți plăcere sau a ști când a început și când s-a încheiat acea secundă." (pag. 103)

          „Therese  a simțit exaltarea lor bruscă, saltul pasiunii din amândouă, ca și cum trupurile lor erau făcute din două materiale care odată ce se atingeau, creau în mod inevitabil pasiune." (pag. 226)