Coperta a fost făcută de @M-astraea
Poți recomanda o carte care ți-a plăcut, poate voi ajunge să fac un capitol cu ea. :)
Program de postat: duminica
În momentul de față fac curat în capitole. Deci capitolele care sunt postate nu sunt în ordinea în...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Titlu: Frații Karamazov
Autor: F. M. Dostoievski
Genuri: ficțiune, clasic, dramă, roman
Editura: Adevărul Holding
Nr. pagini: 541
⭐ Primul volum.
⭐ Recomandată de o colegă de facultate.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
„O găsiseră moartă undeva într-un pod şi se vorbea că fie fusese răpusă de tifos, fie murise de foame. Când i se transmise și lui această veste tristă, Fiodor Pavlovici tocmai era în toiul unei beții. Oamenii care îl cunoșteau povestiră că ar fi alergat de-a lungul străzii și ar fi strigat, ridicând cu bucurie mâinile spre cer: „Acum, iată-mă liber!", în vreme ce alții îl descriseră plângând in hohote, la fel ca un copilaș, spunând că te apuca jalea doar când îl vedeai, chiar dacă nu-l puteai suferi. De fapt, cred că și unii, și alții spuseseră în felul lor adevărul pentru că, pe de o parte, Fiodor Pavlovici se bucură de eliberarea sa din chingile căsătoriei, iar pe de altă parte, o plânse amarnic pe eliberatoarea sa. În majoritatea cazurilor, oamenii, chiar și cei ticăloși, sunt cu mult mai naivi și mai sinceri decât suntem tentați să credem. Și noi, la fel..." (pag. 19)
„Nu este greu de imaginat ce fel de educator și părinte putea fi un astfel de om. Aflat în rolul de tată, se întâmplă ceea ce era de așteptat, astfel că el își abandonă definitiv copilul născut în urma conviețuirii sale cu Adelaida Ivanovna și recurse la acest gest nu din răutate sau din cauza unor sentimente de mândrie conjugală ofensate, ci pur și simplu pentru că uitase cu totul că avea un copil. În vreme ce reuși să agaseze lumea cu lacrimile și lamentările sale și își transformă casa într-un cuib al desfrâului" (pag. 21)
„Nu cunosc amănunte, am auzit doar întâmplător cum această fetiță plăpândă și blajină fusese surprinsă într-o cameră pe când încerca să se spânzure, această relatare demonstrând cât de greu îi era bietei copile să reziste pretențiilor absurde ale acestei bătrâne, în fapt nu atât de rea, cât mai curând plictisită și dând dovadă de o severitate insuportabilă, din lipsa unei ocupații.
