Citate din cărți

În noapte - Haruki Murakami

     Titlu: În noapte

     Autor: Haruki Murakami

     Genuri: roman, ficțiune

     Editura: Polirom

     Nr. pagini: 203

     „Oare cum ajungem cu toții să avem vieți atât de diferite? Adică, în cazul vostru, aveți aceiași părinți, ați crescut în aceeași casă, sunteți fete amândouă. Cum de ați ajuns să aveți personalități atât de diferite? Unde a apărut bifurcația? Una poartă bikini cât o batistuță și stă tolănită lângă piscină în toată splendoarea ei, cealaltă are un costum de baie ca de școlăriță și înoată ca un delfin..." (pag. 18)

   „— Mai durează cam o oră. O să-mi chem un taxi și ajung acasă pe la patru și jumătate. 

     — Deja o să dorm la ora aia. Mâine trebuie să mă trezesc pe la șase ca să fac pachețelele de mâncare pentru ăia mici. 

     — Când te trezești tu, eu o să dorm dus. 

     — Când te trezești tu, eu o sa flu la lucru, in pauza de masă. 

     — Când ajungi tu acasă, eu o să mă apuc serios de lucru. 

     — Cu alte cuvinte, ne tot ratăm.

     — Cam pe săptămâna viitoare o să revin la un program mai normal. Se întoarce și un coleg și o să punem la punct și sistemul nou.

     — Serios? 

     — Probabil.

     — Dacă nu mă înșel eu, parcă îmi aduc aminte că acum o lună urechile mele au auzit exact același lucru.

     — Păi, tocmai le-am dat copy și paste." (pag. 87)

     „Nu scoate nici un sunet. Plutește pe spate, pe suprafața oceanului de gânduri pure, fără valuri si fără flux." (pag. 110)

     „Am senzația că mi-am clădit o lume a mea, cu timpul, încetul cu încetul. Când intru în ea, reușesc să-mi găsesc liniștea într-o oarecare măsură. Dar însuși faptul că a trebuit să-mi construiesc o astfel de lume înseamnă că sunt un om slab, ușor de rănit, nu? Iar în ochii oamenilor, e doar o lume insignifiantă, de nimic. Ca o coșmelie de carton care își ia zborul la prima pală de vânt." (pag. 169)

     „Știi, mă gândeam dacă nu cumva oamenii își folosesc amintirile pe post de combustibil. Că sunt importante sau nu, asta nu contează când e vorba să te menții în viată. Sunt combustibil și atât. Că e reclamă din ziar, carte de filosofie, gravură erotica sau teanc de bancnote de zece mii de yeni, dacă le pui pe foc, toate sunt doar niște bucăți de hârtie. Focul nu se gândește „Oho, ăsta e Kant", „Ăsta e Yomiuri, ediția de seară" sau „Mamă, ce țâțe are" când le arde. Pentru el toate nu sunt nimic mai mult decât simple bucăți de hârtie. La fel și cu amintirile. Că sunt importante, că nu sunt importante, că nu folosesc la nimic, toate sunt combustibil fără nici o diferență. [...] Dacă n-aș fi avut combustibilul ăsta, dacă n-ar fi existat în mine sertarul cu amintiri, cred că m-aș fi rupt în două acum multă vreme. M-aș fi chircit undeva, printr-un șanț, şi-aş fi murit. Dar fiindcă pot să cotrobăi prin sertar și să scot când am nevoie tot felul de amintiri, importante sau nu, pot si să-mi duc mai departe viața asta, cât o fi ea de viață de coșmar. Mereu când zic gata, nu mai pot mai mult, reușesc de fiecare dată să depășesc cumva momentul." (pag. 172)

—