Citate din cărți

Lista de invitați - Lucy Foley

     Titlu: Lista de invitați

     Autor: Lucy Foley

     Genuri: mister, thriller,  suspans

     Editura: trei

     Nr. pag: 384

     „Trebuie să fiu atentă la toate detaliile, chiar și la cele mai mărunte vârtejuri contra curentului. Dacă n-aș face-o, unul dintre aceste vârtejuri s-ar putea transforma într-o maree care mi-ar distruge toate planurile atent gândite. Și am mai învățat un lucru: câteodată, curenții cei mai mici sunt și cei mai puternici."  (pag. 11)

     „Vezi tu, în meseria mea mă ocup cu orchestrarea fericirii." (pag. 12)

     „Mă îndrept spre peretele pe care mi-am prins în piuneze planul meselor. Will spune că sunt ca un general care și-a atârnat hărțile de campanie. Dar e un aspect important, nu-i așa? În mare măsură, așezarea la mese poate asigura sau distruge distracția invitaților de la o nuntă." ( pag. 27)

     „Îmi strânge mâna, ceea ce pentru ea echivalează cu o îmbrățișare din tot sufletul." (pag. 52)

     „Se vede că fac sex. La greu. Nu-mi vine ușor să mă uit la ea cum își strecoară palmele în buzunarul de la spate al pantalonilor lui sau pe sub tricou. Pot să jur că a remarcat și Charlie. Dar n-am să deschid subiectul cu el. Asta n-ar face decât să pună în lumină cât de rar facem noi sex. Pe vremuri aveam niște partide tare bune, pline de aventură. Dar în ultimul timp suntem epuizați. Și mă întreb uneori, de când s-au născut copiii, dacă sentimentele mele față de Charlie s-au schimbat sau dacă el mă mai place la fel de mult acum, când sânii mei nu mai sunt ca înainte să alăptez, când pe burtă îmi atârnă o bucată ciudată de piele. Știu că nu se cuvine să-mi pun astfel de întrebări, pentru că trupul meu a dat naștere unui miracol; două, de fapt. Și totuși este important ca doi oameni care sunt împreună să se dorească unul pe celălalt, nu-i așa?" (pag. 67)




     „Dar ăsta e efectul nostalgiei, tirania acelor amintiri din copilărie care par de aur, perfecte." (pag. 78)

     „Acum înțeleg de ce se numește Peștera șoaptelor. Fluxul a modificat acustica cavității, așa că, de data asta, tot ce rostim se întoarce spre noi sub formă de șoapte, ca și cum ar fi cineva acolo, în întuneric, și ar repeta fiecare cuvânt. E greu de crezut că nu e nimeni. Mă surprind verificând din când în când locul, ca să mă asigur că nu suntem decât noi două." (pag. 131)

      „Cel mai tare mă sperie gândul că li s-ar putea întâmpla ceva celor dragi. Uneori, când eram mică, mă trezeam noaptea și mă furișam până la patul soră-mii Alice, să verific dacă respiră, pentru că cel mai grav lucru pe care mi-l puteam imagina era s-o răpească cineva. „Sunt în regulă, Han", îmi șoptea, cu un zâmbet în voce. „Dar poți să te bagi lângă mine, dacă vrei". Și stăteam acolo, lipită de spatele ei, simțind mișcarea reconfortantă a coastelor ei, în timp ce respira." (pag. 165-166)

     „Au organizat un bar lângă marchiză. Barmanii abia mai fac față. Oamenii cer câte două, trei băuturi odată, pretinzând că au prieteni și parteneri, când, de fapt, îi văd cum le toarnă în ei după ce se îndepărtează puțin." (pag. 226)

     „Ești muzica sufletului meu,

     Iubito.

     Ești muzica sufletului meu" (pag. 230)

     „Dar după ceremonie a urmat sesiunea foto. Am făcut nevralgie facială de atâtea zâmbete forțate. Mă dor obrajii. Fotograful s-a luat întruna de mine, spunându-mi: „Nu te mai încrunta, drăguțo! Zâmbește!" M-am străduit. Știu că ceilalți nu-și dădeau seama că zâmbesc – știu că părea că strâng din dinți, fiindcă asta simțeam. Mi-am dat seama că o enervam pe Jules, dar nu mă puteam controla. Nu-mi aminteam cum se zâmbește firesc." (pag. 232)

     „Furia crește în mine, depășește în intensitate șocul și durerea. O simt cum îmi înflorește în piept. Este aproape o ușurare, măturând mai toate celelalte sentimente în calea sa."  ( pag. 357)