Citate din cărți

Patrula djinnilor - Deepa Anappara

     Titlu: Patrula djinnilor

     Autor: Deepa Anappara 

     Genuri: mister, literatură de aventuri

     Editura: Pandora M

     Nr. pagini: 400

     

     „Apoi o iau la fugă cât de repede pot, pentru că în casa aceea tristețea se lipea de mine ca o cămașă umedă de sudoare într-o zi fierbinte de vară." (pag. 94)

     „Mașinile care au autocolante cu inscripții ciudate cum ar fi NU TE APROPIA PREA MULT, SUNT BRUCE LEE și HINDUS MÂNDRU LA BORD claxonează  și scârțâie și frânează la o intersecție unde semafoarele luminează roșu, galben și verde în același timp" (pag. 116)

     „E cea mai tare călătorie, Merită o sută de palme de la mama și de la tata. Poate nu o sută. Mai degrabă vreo zece sau cinci" (pag. 119)

     „Guru o apucă pe o alee îngustă între două clădiri cu mai multe etaje, unde cineva a lipit niște plăci cu fotografii de ale zeilor pe ambele laturi pentru a-i împiedica pe oameni să mai urineze pe pereți." (pag. 137)

        „Mă ridic în picioare ca să privesc maidanul cu gunoi și îmi pare rău de copacii de kikar și de arbuștii țepoși care creșteau aici cu mult înainte ca oamenii să înceapă să-și arunce gunoiul în jurul lor. Unii dintre copaci sunt încă în viață, dar au frunzele negre de funingine, iar vântul le-a bandajat ramurile cu ambalaje de Maggi și pungi din plastic." (pag. 165)

     „— Cine ți-a zis să ieși afară din casă? întreabă tata. 

        — Soția dumitale nu vrea să-mi vadă moaca, spun eu." (pag. 172)

     „Ajay se agață de fiecare cuvânt al lui Pari, de parcă ar fi făcut din aur sau zahăr." (pag. 189)

     „Știa ce se spune despre ea în basti și pe aleile din Bhoot Bazaar. Bărbați și femei, tineri și bătrâni, până și nevestele care își luau mai mulți iubiți pentru că soții lor nu le puteau satisface sau le băteau prea des, dar și soții care își iroseau agoniseala pe alcool și amante o ponegreau cu răutatea unor câini hămesiți care dădeau din întâmplare peste o pasăre firavă.

     N-aveau decât să-și facă damblaua oamenii aceștia care tânjeau după ceva mai real și mai aproape decât dramele pe care le urmăreau la televizor. N-aveau decât să depene povești despre o fustă care în ochii lor e prea scurtă sau despre băiatul bărbos pe care l-au văzut alături de ea. Un musulman, până și asta. Tauba, tauba, iată o fată fără rușine. Vă amintiți ce tânără era când a început? Bârfeau și se întorceau la casele lor, mulțumiți că propriii lor copii, chiar dacă îi dezamăgeau sau se purtau urât sau nu erau cine știe ce frumuseți, cel puțin nu întruchipau o totală prăbușire morală ca ea." (pag. 199)

     „În basti, oamenii spuneau că bărbații se țin după ea din cauza felului în care se îmbrăca sau a felului în care se purta. Își înrăutățea situația refuzând să-și țină cărțile lipite de pieptul acoperit de dupatta sau să umble cocoșată, ca fetele sfioase care se prefăceau că pot evita dezaprobarea publică făcându-se una cu pământul." (pag. 200-201)

     „Trecem pe lângă un Moș Crăciun prost dispus cu dâre de mizerie în barba cea albă și într-un costum roșu găurit, îndrumând un grup de muncitori care încearcă să facă un om de zăpadă din polistiren și vată." (pag. 216)

     „Aleile sunt pline de bărbați și femei care arată cu degetele înspre cer (oare zeii dorm?) sau în direcția autostrăzii unde este stația de poliție (când se vor trezi nătângii ăia?)" (pag. 219)

     „Tata zice că ar trebui să ne respectăm pe noi înșine chiar dacă alții nu ne respectă. Când spune alții se referă la doamnele cu fițe, dar și la gardienii de la malluri, care sunt oameni din basti ca și noi, dar care nu vor să ne lase să intrăm pentru că nu arătăm a oameni bogați." (pag. 251)

     „— O să se întâmple ceva groaznic, simt asta, spune ea.

     Nu pare speriată; niciodată nu pare. Chiar și acuma vorbește ca și când doar m-ar avertiza că s-ar putea să plouă și eu ar trebui să-mi iau umbrela." (pag. 267)

     „— Cel puțin ia-ți un fular, spune mama. E foarte frig afară. 

       — Madhu, meri jaan, nu vrei să lași grijile în seama mea măcar o dată? 

     Runu-Didi pare stânjenită, ca de fiecare dată când tata o numește pe mama viața lui sau ficatul lui sau bătaia inimii lui. Dar pe mine mă face să mă simt în siguranță. 

     Mama îi pune tatei un fular în jurul gâtului ca și când ar fi o ghirlandă și ea s-ar căsători încă o dată cu el." (pag. 272)

meri jaan= „viața mea"; termen ce exprimă afecțiunea.

     „Această poveste e un talisman, spune cerșetorul din scaunul cu rotile. Țineți-o strâns la inimă." (pag. 289)