Citate din cărți

Imperiul fărâmițat - Mark Lawrence (1/3)

     Titlu:  Prințul Spinilor

     Autor: Mark Lawrence

     Genuri: fantasy, young adult

     Editura: Nemira

     Nr. pagini: 335

     „Nu părea prea îngrijorat. E greu să sperii un om aflat atât de aproape de ospățul viermilor." (pag. 11)

     „Încă o zi sângeroasă din anii lungi de chin în ghearele morții care a cuprins imperiul nostru fărâmițat." (pag. 13)

     „Și prin noapte, prin ploaie, peste mlaștini, pe unde niciun om nu putea umbla, i-am văzut venind. Le-am zărit luminile. Lumini palide, asemenea celor arse de morți în gropile adânci, acolo unde oamenii nu sunt meniți să privească. Lumini care promit orice din ce și-ar putea dori un om, care te fac să le urmezi, vânând răspunsuri în locul cărora nu vei găsi decât noroi rece, adânc și flamand." (pag. 22)

     „Spinii m-au învățat jocul. M-au făcut să înțeleg ce aveau încă de aflat toți acei bărbați feroce și serioși, care luptau in Războiul Sutei. Lasă un om să joace șah și spune-i că toți pionii sunt prietenii lui. Lasă-l să creadă că nebunii lui sunt sfinți. Lasă-l să-și amintească zilele fericite, trăite la umbra castelului său. Lasă-l să își iubească regina. Privește-l apoi cum pierde tot." (pag.  25)

     „Mult timp am studiat, mai presus de orice, răzbunarea. Am construit prima cameră de tortură între arcadele întunecate ale minții mele. În timp ce zăceam pe cearșafurile însângerate din Sala Tămăduirii, am descoperit în labirintul minții mele uși pe care nu le mai văzusem înainte, uși pe care și un copil de nouă ani știe că nu ar trebui să le deschidă. Uși care nu se mai închid niciodată." (pag. 26)

     „Ura te poate ține în viață acolo unde dragostea eșuează." (pag. 30)

     „Nu-mi face plăcere să torturez oameni, Sir Renton, dar mă pricep foarte bine la așa ceva. Nu sunt cel mai bun din lume, dacă mă înțelegi. Lașii sunt cei mai buni torționari. Lașii înțeleg frica și o pot folosi. Eroii, pe de altă parte, sunt niște torționari jalnici. Nu vad ce îl poate motiva pe un om obișnuit. Eroii înțeleg prost totul. Nu se pot gândi la nimic mai bun decât mânjirea onoarei cuiva. Un las, în schimb, o să te lege de un scaun și-o să aprindă un foc mic sub el. Eu nu sunt nici erou, nici las, dar lucrez cu ce am la îndemână." (pag. 68)

     „– Popii ăștia, ha? Acum iubim, apoi iertăm și-apoi vine o eternitate petrecută în flăcări." (pag. 69)

     „Mi-am amintit cum o vreme am trăit în minciună. Am trăit într-o lume molatică, făcută din adevăruri schimbătoare, din atingeri delicate, din râsete scoase doar de dragul râsului. Mâna care m-a tras din caleașcă în noaptea aceea, de lângă căldura mamei mele, și care m-a aruncat într-o noapte plină de ploaie și urlete, mâna aia m-a tras printr-o ușă prin care nu mă mai pot întoarce. Cu toții trecem printr-o astfel de ușă, dar o facem de obicei de bunăvoie, și o facem treptat, amușinând aerul, întorcându-ne și încercând din nou." (pag. 92)

     „Dacă începea să supureze, asemenea unei infecții ce cuprindea o rană, se amplifica, sleindu-mă de puteri. Știam deja suficient cât să descopăr remediul. Fierul încins, în caz de infecție, cauterizează, arde, lasă totul curat în urma sa. Am amputat din mine întreaga slăbiciune care mă cuprindea atunci când îmi păsa de ceva sau cineva. Am lăsat deoparte dragostea pe care le-o purtam alor mei, duși de pe astă lume, am închis-o într-un sicriu, un obiect bun de studiu, un exponat uscat, din care nu mai curge sânge, eliberat, lăsat în voie. Am ars complet în mine orice capacitate de a iubi din nou. Am tot udat răsadul ei cu acid, până când solul a rămas golaș, și am fost sigur că nimic nu avea să mai prindă vreodată rădăcini acolo." (pag. 93)

      „Când te îndoiești, caută înțelepciunea altora." (pag. 179) 

     „Amintirile sunt lucruri periculoase. Le răsuci și iar, până când cunoști fiecare atingere și colț, dar totuși vei găsi o margine care să te taie." (pag. 240)

     „Când ești prins în duel, om contra om, sabie contra sabie, lipsa de îndemânare te poate ucide. De cele mai multe ori, însă, e chestie de noroc sau, daca durează prea mult, primul care obosește e de obicei cel care dă ortul popii.

     În final, totul se rezumă la a rămâne puternic. Ar trebui să scrie chestiile astea pe pietrele de mormânt, ceva gen: „Mort de oboseală". Poate, nu obosit de viață, dar suficient de obosit cât să nu se mai țină agățat de ea.

     Într-o luptă adevărată - și majoritatea luptelor chiar sunt adevărate, și nu cu reguli de turnir - oboseala este cel mai mare ucigaș. O sabie este o bucată grea de fier. După ce o învârți câteva minute, brațele tale se prind singure cam ce pot și ce nu pot face. Chiar și atunci când viața ta depinde de asta.

     Știu că au fost dăți când mi-a fost greu să ridic sabia, așa de greu încât aveam senzația că e o muncă herculeană." (pag. 283)