Citate din cărți

Căutând-o pe Alaska - John Green

     Titlu: Căutând-o pe Alaska 

     Autor: John Green

     Genuri: ficțiune, romance, young adult     

     Editura: Trei 

     Nr. pag.: 288

     „Au plecat, așa că eu m-am așezat cu părinții mei și am privit în gol spre ecranul negru al televizorului, dorindu-mi să-l deschid, cu toate că știam că n-ar fi trebuit. Îi simțeam uitând-se la mine, așteptând să izbucnesc în lacrimi sau ceva de genul, ca și când n-aș fi știut în tot acest timp că lucrurile aveau să decurgă exact așa. Dar știusem. Le simțeam compătimirea în timp ce mâncau chipsurile cu sos de anghinare pregătite pentru prietenii mei imaginari, însă ei aveau mai multă nevoie de compătimire decât mine: eu nu eram dezamăgit. Așteptările mele fuseseră împlinite." (cap. Cu o sută treizeci și șase de zile înainte)

     „Îți petreci toată viața captiv în labirint, gândindu-te la felul în care vei evada de-acolo într-o bună zi și cât de mișto o să fie și îți imaginezi că viitorul te face să mergi înainte, dar n-o faci niciodată. Te folosești de viitor pentru a scăpa de prezent." (cap. Cu o sută de zile înainte)

     „Nu mai văzusem niciodată ceva asemănător. Takumi purta o cămașă albă, apretată, și o cravată roșie cu linii șerpuitoare negre; Colonelul purta cămașa lui roz boțită și cravata cu flamingo. Mergeau la pas, cu bărbiile ridicate și cu spatele drept, precum niște eroi din filmele de acțiune." (Cap. Cu nouăzeci și opt de zile înainte)

     „— Cum de poți să citești și să vorbești cu noi în același timp? l-am întrebat eu.        

     — Ei bine, de obicei nu pot, dar nici cartea și nici conversația nu-mi pun prea mult la încercare intelectul." (cap. Cu optzeci și nouă de zile înainte)

     „Și mi-o amintesc vag pe Lara, zâmbindu-mi din cadrul ușii, strălucitoarea ambiguitate a zâmbetului unei fete, care pare să promită un răspuns la întrebare, dar pe care nu-l oferă niciodată. Întrebarea, cea pe care ne-am pus-o cu toții odată ce fetele au început să nu mai fie scârboase, întrebarea care era prea simplă pentru a fi necomplicată: mă place sau mă place?" (cap. Cu optzeci și șapte de zile înainte)

     „M-am trezit o jumătate de oră mai târziu, când ea s-a așezat pe patul meu, cu fundul lipit de șoldul meu. Chiloții ei, jenași ei, cuvertura, pantalonii mei reiați, boxerii mei între noi, am gândit eu. Cinci straturi, și totuși o simțeam, căldura tulburătoare a atingerii — o palidă reflexie a focurilor de artificii care apar când o gură se lipește de alta, dar tot o reflexie. Și, în acel moment de apropiere, îmi păsa suficient de mult. Nu eram sigur dacă o plăceam și nu eram sigur dacă puteam să am încredere în ea, dar îmi păsa suficient cât să încerc să aflu. Ea pe patul meu, privindu-mă cu ochii ei mari și verzi. Misterul greu de dezlegat al zâmbetului ei pișicher, aproape superior. Cinci straturi între noi." (cap. Cu cincizeci și opt de zile înainte) 

    „Așa cum promisese în lista ei, adusese un roman de Kurt Vonnegut, Leagănul pisicii, și mi-a citit din el cu voce tare, vocea ei blândă amestecându-se cu orăcăitul broaștelor și cu lăcustele care aterizau lin prin jurul nostru. Auzeam nu atât cuvintele, cât cadența vocii ei. Era evident că mai parcursese de câteva ori cartea, citea încrezător și fără cusur, și îi puteam auzi zâmbetul în glas în timp ce citea cu voce tare, iar sunetul acelui zâmbet mă făcea să mă gândesc că poate romanele mi-ar fi plăcut mai mult dacă mi le citea Alaska Young." (cap. Cu cincizeci și două de zile înainte)

     „Uite-așa. De la o sută la oră la somn într-o nanosecundă. Îmi doream cu ardoare să mă întind lângă ea, s-o iau în brațe și să dorm. Nu să ne futem ca în filmele acelea. Nici măcar să facem sex. Doar să dormim împreună, în cel mai nevinovat sens al expresiei. Dar îmi lipsea curajul și ea avea prieten și era frumoasă și eu stângaci și ea era absolut fascinantă și eu eram extrem de plictisitor. Așa că m-am întors în camera mea și m-am trântit pe pat, gândindu-mă că, dacă oamenii ar fi fost ploaie, eu aș fi fost o burniță și ea ar fi fost un uragan." (Cap. Cu patruzeci și nouă de zile înainte)

     „A fost o zi lipsită de evenimente. Ar fi trebuit să fac lucruri extraordinare. Ar fi trebuit să sorb viața. Dar, în acea zi, am dormit optsprezece ore din douăzeci și patru." (Cap. Cu o zi înainte)