Ready player one - Ernest Cline

3 2 0
                                    

     Titlu: Ready player one 

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

     Titlu: Ready player one 

     Autor: Ernest Cline 

     Genuri: roman, științifico-fantastic, ficțiune fantastică, ficţiune distopică

     Editura: Nemira 

     Nr. pag: 456

     „Stând singur în întuneric și privind serialul pe laptop, mă pomeneam mereu imaginându-mi că eu însumi trăiam în locuința aceea caldă și luminoasă și că oamenii aceia înțelegători și zâmbitori erau familia mea

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

     „Stând singur în întuneric și privind serialul pe laptop, mă pomeneam mereu imaginându-mi că eu însumi trăiam în locuința aceea caldă și luminoasă și că oamenii aceia înțelegători și zâmbitori erau familia mea. Că în lume nu exista nimic atât de rău încât să nu poată fi rezolvat până la sfârșitul unui singur episod de o jumătate de oră (sau poate unul alcătuit din două pârți, dacă era ceva realmente serios)." (pag. 21)



     „Uite care-i treaba, Wade. Tu ești ceva numit „ființă umană". Asta-nseamnă în realitate un fel de animal inteligent. Ca toate celelalte animale de pe planeta asta, noi provenim dintr-un organism monocelular care a trăit cu milioane de ani în urmă. Asta s-a întâmplat printr-un proces numit evoluție și mai târziu vei afla mai multe despre el. Crede-mă, însă, ăsta-i felul în care am ajuns toți aici. Dovezile respective există peste tot, îngropate în roci. Povestea asta ai auzit-o? Despre felul cum toți am fost creați de un gagiu super-puternic pe nume Dumnezeu, care trăiește sus în cer? O vrajă totală. Toată chestia cu Dumnezeu nu-i decât un basm străvechi pe care oamenii l-au spus unii altora de mii de ani. Noi l-am născocit. Ca pe Moș Crăciun și iepurașul de Paște." (pag. 23)



     „S-a oprit iarăși. Nenică, ce mai meliță am! Nu-mi mai tace gura o clipă. O adevărată ciocănitoare.

     A simulat că trage un fermoar peste buze, că le încuie și aruncă apoi cheia imaginară. În mod reflex, am mimat că prind cheia din aer și-i descui buzele. Asta a făcut-o să râdă - un râs sincer, autentic, care a implicat un volum considerabil de fornăieli, ce m-au făcut să chicotesc." (pag. 115)

 115)

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Citate din cărțiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum