Coperta a fost făcută de @M-astraea
Poți recomanda o carte care ți-a plăcut, poate voi ajunge să fac un capitol cu ea. :)
Program de postat: duminica
În momentul de față fac curat în capitole. Deci capitolele care sunt postate nu sunt în ordinea în...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Titlu: Iubire amară
Autor: Elena Ferrante
Genuri: ficțiune, literatură contemporană
Editura: Pandora M
Nr. pagini: 174
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
„Se întâmpla adesea să piardă trenul. De obicei, sosea cu următorul sau chiar a doua zi, dar nu mă puteam obișnui cu asta și mă îngrijoram oricum. Îi telefonam neliniștită. Când, în sfârșit, îi auzeam vocea, o dojeneam cu o anume asprime: cum de nu plecase, de ce nu mă anunțase? Ea se justifica pasivă, întrebându-se amuzată ce-mi imaginam că i se putea întâmpla la vârsta ei: „Orice", răspundeam. Îmi închipuisem mereu un complot în care se țeseau capcane tocmai pentru a o face să dispară din această lume. Când eram mică, îmi petreceam timpul cât ea lipsea așteptând-o în bucătărie, la fereastră. Eram nerăbdătoare să apară din nou în capătul străzii, ca o imagine într-un glob de cristal. Abuream geamul cu răsuflarea mea ca să nu văd strada fără ea. Dacă întârzia, neliniștea devenea atât de incontrolabilă, încât se manifesta prin tremurături ale întregului corp. Atunci fugeam într-o debara fără fereastră și fără lumină electrică, aflată chiar lângă camera ei și a tatei. Închideam ușa și stăteam în întuneric, plângând în tăcere. Cămăruța era un antidot eficient. Îmi provoca o groază care ținea sub control anxietatea stârnită de soarta mamei. În bezna aceea sufocantă din cauza mirosului de insecticid, eram atacată de forme colorate care-mi atingeau ușor pupilele câteva secunde, lăsându-mă fără suflare. „Când te întorci, o să te omor", mă gândeam, ca și cum ea m-ar fi lăsat închisă, acolo, înăuntru. Dar apoi, imediat cum îi auzeam vocea pe hol, mă furișam afară în grabă și mă duceam să-i dau târcoale indiferentă. Mi-a revenit în minte debaraua aceea când mi-am dat seama că plecase de acasă, conform obiceiului, dar nu se mai întorsese." (pag. 8-9)
„Ne-am îmbrățișat și ne-am promis să ne revedem curând, dar știam că asta n-o să se întâmple. Urma, cel mult, să vorbim de câteva ori la telefon ca să măsurăm, când și când, procentul crescând de înstrăinare reciprocă." (pag. 20)
