Citate din cărți

Vieți în mozaic - Stephanie Kallos

     Titlu:  Vieți în mozaic     

     Autor: Stephanie Kallos

     Genuri: ficțiune, ficțiune istorică

     Editura: rao

     Nr. pagini: 475

„O persoană atrage ceea ce vizualizează, astfel încât, dacă vizualizezi pierdere, disperare, singurătate etc., exact de asta vei avea parte."

     „Toți ne mințim pe noi înșine tot timpul, așa că, de ce să nu ne spunem minciuni pozitive — cunoscute drept „afirmații" — în locul celor negative?"

     „Să nu uiți niciodată cât de important este să recunoști puritatea. Să o recunoști și să o prețuiești."

     „Gândurile pot să te îmbolnăvească. Gândurile urâte pot să facă la fel de mult rău minții cum fac gloanțele trupului."

     „Acum plânsul era ritmat, ca un instrument de percuție disonant. Avea forța neînduplecată a unei tobe, dar o tobă care cânta singură, căci sărmanul toboșar pierduse controlul."

      „Odată ce ușa s-a deschis, nu mai poți s-o închizi, să impui limite, să stabilești cât de mult vrei s-o deschizi. Acum nu mai există jumătăți de măsură. Și nu ai cum să invoci primejdia fără să o accepți în toate formele ei."

    „A îmbătrâni nu înseamnă a crește. E greșită exprimarea. Când nu mai creștem, suntem deja bătrâni."

      „Oamenii au instincte bune când vine vorba de anumite lucruri. În adâncul sufletului, se tem că singurătatea, ca și tuberculoza, poate fi molipsitoare, or, tu arăți a fi contagios. Arăți așa cum și ești, cum meriți să fii – cineva care a trăit mult timp lipsit de trib, lipsit de tandrețe –, așa că străinii se feresc de tine ca de o molimă. Îi sperii al naibii de rău
Se tem că au în fața ochilor o viitoare versiune a lor."

      „Tăcută, așa cum e conștiința când ispita dă târcoale."

      „Ce este dragostea? Dragostea e atunci când nu mai pui nici o condiție și când voința ta nu mai contează. Dragostea e atunci când, dacă toate focurile iadului ar sta între voi, ai păși bucuroasă în ele ca să fii cu el și ai cânta voioasă, mistuită fiind de flăcări pentru o sărutare de-a lui."

      „Un limbaj împărtășit de oamenii care știu că nu cuvintele sunt adevăratul adeziv al dragostei."

       „— Ești o femeie tare băgăcioasă, ți-a mai spus cineva până acum chestia asta?

          — Prefer să mi se spună că sunt curioasă, mai degrabă. Sunt o muiere curioasă. Și să știți, domnule, că, pe lângă miere și cidru de mere, firea curioasă pe care o dețin reprezintă secretul longevității mele."

      „Poate că simțim o relație de rudenie atât de puternică față de forma de artă pique assiette deoarece este metafora vizuală care ne descrie cel mai bine; la urma urmei, petrecem o mare parte din viață aruncând la gunoi bucățele de trecut la propriu și la figurat — și apoi ne pare rău. Ne construim identitățile din grohotișul regretelor. Fiecare relație care merită a fi păstrată îndură cel puțin cioburi, fracturi subțiri și crăpături. Și oare nu sunt aceste defecte premisele intimității?"

     „Cei cu inimi frânte nu se regăsesc întotdeauna, firește, și nu toate misterele trupului sunt rezolvate. Vorbim de tragedii „fără sens", dar serios, acum: oare mai există și altfel de tragedii? Mame și copii dispar fără urmă. Copiii sunt uciși. Nebunii devastează lumea, lăsând în urmă răni foarte adânci, care dor la nesfârșit. Oamenii iubiți care altădată ne completau cu prezența lor se îndepărtează; îi urmărim cu privirea până când nu se mai văd. Poate că și fugim după ei – stângaci, peste șine de cale ferată și pe străzi aglomerate; pe drumuri pe care li s-au imprimat urmele pașilor și unde praful e încă răscolit în urma lor; prin orașe incredibil de mari, cu străini ale căror chipuri, trupuri și râsete, a căror fermitate, îndrăzneală și încăpățânare ne amintesc de oamenii iubiți pe care îi căutăm. Poate că ne oprim, rămânem în urmă și îi căutăm în visele noastre. Dar nu încetăm niciodată să căutăm, nici chiar după ce ființele dragi devin parte din orizontul de neatins. Nu putem renunța la povara dragostei pe care o purtăm în acest pelerinaj; putem doar să o preschimbăm. Putem doar să o sfărâmăm și să o trimitem purtată de vânt în lume ca să se poată întrupa în vreun alt fel."