Coperta a fost făcută de @M-astraea
Poți recomanda o carte care ți-a plăcut, poate voi ajunge să fac un capitol cu ea. :)
Program de postat: duminica
În momentul de față fac curat în capitole. Deci capitolele care sunt postate nu sunt în ordinea în...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Titlu: Dezrădăcinare
Autor: Sașa Zare
Genuri: queer, ficțiune, literatură română
Editura: frACTalia
Nr. pag: 420
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
„Cea mai mare problemă în acest text nou, pe care de altfel îmi place mult să-l construiesc, o am cu verbele. Sunt mult prea conștientă de ele și le-am schimbat deja de câteva ori. Am oscilat între prezent, perfect simplu, imperfect, perfect compus. Mă întreb ce înseamnă nesiguranța mea legată de verbe. Pentru câteva momente cred că e nesiguranța că pot scrie corect în limba română. Dar e puțin probabil. Am scris tone și în tot ce am scris până acum, nu m-am gândit niciodată la verbe. De obicei parcă stăpânesc timpul pe care îl scriu, îl trăiesc, și e unul. Și atunci, ce e ezitarea aceasta din vocea mea? Ce e ezitarea din toate acțiunile despre care vorbesc? De ce sunt atât de nesigură? Parcă sunt într-o cameră plină cu mormane de lucruri și pășesc în degete, printre ele, fără să știu unde să mă așez. Sașa intră în casă, nu, Sașa intră în casă cu accent pe ă, nu, Sașa intra in casa, nu, Sașa a intrat în casă, hai să schimb ordinea cu totul, Sașa intrase deja în casă când, nu. Care e? Găsesc un loc (a se citi un timp al verbului), mă așez, încep să-mi cadă lucruri în cap, de fapt nu mi-e bine. Mă ridic, pășesc iar în degete, caut alt loc, povestea se repetă. Fiind confuză cu privire la timp, la timpul în care se desfășoară totul, așadar viața, ritmul, curgerea; fiind confuză cu privire la toate acestea, parcă nu pot să locuiesc cu adevărat textul. Parcă sunt pe un teren închiriat, de unde urmează oricând să fiu dată afară. Oare așa mă simt acum în relație cu Moldova? De fiecare dată când merg acolo și mă simt impostoare mă aflu exact in acest text, în căutare de verbe. Sunt în această cameră plină cu mormane de lucruri care pare să aibă loc pentru mine, dar nu are de fapt, în această cameră în care oriunde aș sta, fericită pentru câteva secunde că gata, mi-am găsit locul, încep să-mi cadă lucruri în cap.
